vineri, 26 octombrie 2012

Still smiling :)

Ma gandesc la el non-stop, merg prin casa zambind si fredonand de o inveselesc si pe pitica doar cu prezenta mea… ma simt fericita.

Simt ca plutesc. Nici nu-mi mai amintesc cand m-am simtit astfel ultima data. Sunt cu el si sunt happy, iar cand nu sunt cu el, gandul la el ma face happy. Asa cum sunt toate… sunt recunoscatoare ca sunt cu el, ca este asa cum este, chiar si cu rele. Nu pot sa va descriu: chiar si cand scriu astea si ma gandesc la el, simt fluturasii si zambesc idiot la ecran.

Intr-un fel, as vrea sa va pot scrie, macar aici pe blog, de ce imi place atat de mult de el, de ce imi este asa de drag, dar mi se pare mai frumos sa pastrez pentru mine cele mai importante lucruri care ma fac sa zambesc si sa plutesc. Ca un secret al meu Zâmbet.

Iubesc melodia asta:

luni, 22 octombrie 2012

Prea mult… sau prea putin…

Mi-e dor de… el!… Si beau prea mult!!!!!!!!!! Prea des sau petru cat mananc – luati-o cum vreti - incep sa traiesc cu bere, jumatate din saptamana!
Couples-Jeff1-love-notes-love-hearts-passion-Fav-cool-romance-sexy-angie56-s
Anyway… beti ceva… destul, daca vreti sa cititi in continuare! Pe bune!
I-am scris o scrisoare lui Mr., saptamana trecuta… O alta, de fapt! Nici macar nu stiu daca voi mai avea ocazia sa i-o dau…
As vrea… sa nu mai simt atat de singura. As vrea ca tot ceea ce se intampla in jurul meu sa nu imi mai para un spectacol – unul care doare si pe care-l simti pana in adacul sufletului - la care asist (Doamne, chiar sper sa nu intelegeti semtimentul!). As vrea sa pot da vina pe cineva. As vrea sa inteleg…
Poate ca pentru asta suntem programati: sa ne gasim un “partener” cat inca suntem inocenti si sa ne petrecem toata viata incercand sa facem acea relatie sa mearga!…
Sunt zile in care doar soarele de pe cer este de ajuns pentru a ma face fericita; sau norii sau ploaia (ador ploaia!) sau… frunzele cazute din castani sau florile de tei… sau ninsoarea (poate fi ceva mai minunat si mai simplu?!). Sunt alte zile in care nimic nu poate ajunge la mine…
Vreau atat de multe… pe langa un alt copil si doar un alt om cu care sa le impart pe toate!… Ca sa intelegeti… mi-ar ajunge restul (cred!)… + copilul!
Mr. tocmai a sunat… Ne vedem diseara. La ora asta tot ceea ce mi-as dori este sa nu ma simt singura. Macar cateva ore (plus alte ore, in fiecare zi) nu ma voi mai simti atat de singura. Dar stiu ca totul este egal cu zero! Este problema mea. Nu pot gasi in altii ceea ce nu pot gasi in mine. Altii, oricine, fete-baieti, nu-mi pot da ceea ce eu nu-mi pot da…

[well… that’s the “usual” me! Sper ca intelegeti versurile…]
Mi-e frica de timpul care trece si, in acelasi timp, vreau sa treaca mai repede pana cand… pana cand nici eu nu stiu ce! Pana cand nu mai voi mai simti astfel (cred ca de asta beau – chiar si cand mi-e rau… am o ocupatie!)! Pana cand voi sti ce vreau. Pana cand voi avea ceva care sa ma faca fericita…
Stiti cum este? O lume plina in jur… DAR! Dar… sunt singura… am Domnul (care este singurul acolo pentru mine, tot timpul), am fetita (pentru care eu trebuie sa fiu acolo, tot timpul), am familia (pentru care trebuie sa fiu ceea ce se asteapta de la mine, in scopul de a nu-i deranja prea mult de la ale lor), am oamenii care tin la mine (pentru care trebuie sa fiu acolo, dar doar cand si unde si cum doresc ei) si am…restul lumii mari si largi… Si?! Si stiu ca trebuie sa apreciez si sa respect tot ceea ce am. Si?…
Cel mai oribil sentiment este sa te simti singura in mijlocul unei multimi. Sper ca nu stiti ce inseamna asta! Depaseste in… arie, as putea zice, sa-ti simti sufletul facandu-se bucatele, efectiv, pentru ca ai pierdut pe cineva important, depaseste sa simti durere, fizica, in tot corpul pentru ca simti cum iubirea ta cea mai curata se scurge din tine, depaseste sa simti cum cresti cu fiecare baitaie a inimii din tine, careia ii apartii in fiecare monent al veciei, dar care nu-ti partine nici o clipa.
Ce faci? Mergi drept inainte, zambesti ghidush sau elegant, faci un dus rece, te imbraci adecvat, te machiezi decent, iti amuzi copilul si toti prietenii lui (si toti oamenii ce vin la pachet cu prietenii lui), zambesti, iti faci treaba, zambesti iar, saruti, atingi, simti… Incerci! Incerci sa faci una si alta. Si fie ca reusesti, fie ca nu… toate raman la fel… ne nastem singuri pentru a muri singuri!
Pe bune daca, uneori, nu m-as duce la doctor sa-mi dea o pastila a fericirii! Caci intrunesc, in orice moment, cel putin un sfert din simptomele depresiei. Dar cum poate o pastila sa faca sa aiba sens toate aceste lucruri? Cum poate o pastila sa-mi dea lucrurile care sa ma faca fericita? Cum poate o pastila sa ma ajute… fie sa nu-mi mai pese cum le obtin, fie sa le obtin asa cum vreau eu? Daca o pastila imi poate da astea (si nu tumblr_lgpzu6NmoS1qeweoho1_400doar indiferenta necesara pentru a nu-mi pasa de ele!), pe bune daca n-o vreau – zi de zi!…
Nu cred ca a nu-ti pasa este solutia… Am fost crescuta pentru a crede ca pot face totul, pentru a avea curajul sa-mi doresc orice, dar si pentru a intelege echilibrul, faptul ca toate – toate!, absolut toate – vin la un pret, pentru a intelege ca, uneori, trebuie sa renunt, ca trebuie sa-mi recunosc infrangerea…

Am doua lucruri care imi conduc viata, care CONTEAZA pentru mine: Domnul si copilul! Da, stiu ca nu e toata lista! Toata… care ar trebui sa fie! Rusine mie… , dar, ca aparare, vorbeam de… un nivel superior!… And? Unul sper sa ma iubeasca, desi nu fac ceea ce ar trebui, altul sper sa fie fericit, desi… nu fac ceea ce ar trebui… Concluzia? Nu fac ceea ce ar trebui! Si daca as face? Eu unde intru in ecuatia asta? Sa zicem ca nu imi iese nimic, cum vreau, nici daca fac, nici daca nu fac… Ok! E, oricum, realitatea. Bun, dar… Ce si de ce aleg? Aleg sa fiu eu insami! Cu ceva din fiecare si… nimic din toate, pana la urma!…
Hmmm… sper sa nu intelegeti nimic! Sper sa nu stiti cum se simt astea…
Acum… ma duc sa ma joc, apoi sa fac un dus, sa ma fac prezentabila, sa scot o pitica la joaca, sa zambesc frumos, apoi sa fac un domn sa se simta bine sau… macar sa mai invete ceva despre el (ca tot ii place lui sa stie! – inca nu stiu care va fi!)…
Funny… O sa ma ridic din fata acestei tastaturi, o sa fac ceea ce stiu ca trebuie sa fac, o sa fiu dragutza si zambitoare si sociabila si… cui, papuceii mei, ii pasa ca mie imi vine sa urlu??????
Vezi ce vor, da-le ce vor, dar… cui “…” (era sa zic ceva de dulce!) ii pasa de tine?… Domnului, teoretic, desi nu stiu daca ii pasa si daca nu faci ceea ce ii place… sau, mai bine zis, nu stiu cum ii pasa daca nu faci ceea ce ii place!…
Smile, smile, smile… cine ar vrea sa ma vada ca plang, cine ar sta langa mine daca as plange?… Sau… pentru cat timp?…
Partea buna este ca Domnul, tot El, mi-a dat ce imi trebuie pentru a le face fata… Cateodata insa, ma intreb ce rost are sa “le fac fata” la toate cele ce vin spre mine, pe care le gasesc sau pe care le caut…
Alt motiv pentru care nu imi place sa beau: desi, daca e nevoie, in general, pot functiona normal, incep sa ignor “suprafata”!…
Plec… la suprafata, sa fiu sociabila, plina de energie (d-aia pozitiva!) si vesela… Nu? Toti le avem pe ale noastre… Trebuie sa mai fie cineva si “restul lumii” pentru… restul lumii. Funny, nu? [nu-i nevoie sa ma gadilati, o sa rad eu destul!… and I’ll even try to be as happy as I can and to enjoy it all as much as I can ;) – why shouldn’t I?!]
boy-couple-girl-kiss-love-Favim.com-315154

duminică, 14 octombrie 2012

There’s a big diffence

Love this… Zâmbet

206159_386088161451423_454712982_nhhs

vineri, 12 octombrie 2012

:)

Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!…Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Zâmbet

Me = :) = very-very-very happy

miercuri, 10 octombrie 2012

Ball of Fire–Movie

Stand-In–Movie

My Six Loves - Movie

The Lady In Question – Movie

You belong to me - Movie

Always Goodbye – Movie

Woman Hater – Movie

Sundown – Movie

Tomorrow is Forever–Movie

Not As A Stranger–Movie

It Happened One Night–Movie


Watch Clark Gable - It Happened One Night (1934) DVDRip (SiRiUs sHaRe).avi in Drama  |  View More Free Videos Online at Veoh.com

Some Like It Hot–Movie

Living in a Big Way–Movie

The Gay Sisters–Movie

Nu ma pot opri…

Midnight - Movie

Frumoasele filme pe care lumea le-a uitat:

Life is, kind of, pointless if u don’t enjoy it

Ador melodia asta! Si e unul dintre filmele mele preferate (si al tatalui fetitei mele :) )! Imi place totul la melodia asta!… O ador…

Iar “Seven tears”, melodia din post-ul anterior, ca si celelalte, este another favourite!… :).

P.S. Zâmbet

And, of course…

luni, 8 octombrie 2012

Best wishes…

La cati imi doresc sa ma marit… cred ca ar trebui sa aleg deja invitatiile!… LOL?! :( Mda… ar fi funny daca n-ar fi atat de stupid, de parca a ma marita, cu oricine as crede rapid ca se potriveste, imi va da tot ceea ce imi trebuie pentru a fi fericita!…

Tinand cont ca am ajuns la o varsta la care altii au apucat deja sa divorteze si sa se recasatoreasca gresit si a doua oara, asta ar trebui sa fie cel mai important lucru pe care sa-l vreau? Daca as fi avut macar banii, caci inteligenta clar mi-a lipsit, pentru a face (&, normal, creste) doi copii, cand fetita mea era mica, cred ca as fi rezolvat problema, in proportie de 80%, de mult timp: as mai fi facut un copil, tot cu tatal ei, cand ea era inca bebe si… gata! – mi-ar mai fi trebuit “dragostea vietii mele” doar pentru mine si… fara nici o limita de timp.

Dar cum am 31 de ani… se pare ca lucrul care-mi va aduce tot ceea ce-mi trebuie pentru a avea o viata perfecta este unul singur: sa ma marit! Imi venea sa-mi dau palme si in seara asta, cand, cateva saptamani mai tarziu, am ciocnit un pahar cu cei de la bloc pentru ziua mea si cand, normal!, mi s-a urat, iar! – ca doar sambata n-a fost de ajuns, sa ma marit!!! UNUL, macar unul, careva, de undeva, nu conteaza cine, sa-mi fi dorit, fie si-n aceeasi ordine de idei, sa gasesc un baiat bun care sa ma iubeasca si pe care sa-l iubesc, dar… does it matter? Maritata ar trebui sa fiu! Acolo, undeva, oriunde, cu unul cu care sa nu auda ei ca nu mi-e bine!… Mai conteaza?!…

Daca as renunta la toate visele mele?…

Daca intr-o buna zi as renunta la toate visele mele… nu cred ca cineva ar observa asta… doar fiica mea – ea este singura care imi cunoaste si imi impartaseste toate visele si sperantele cu adevarat importante!…

Nu, nu am realizat singura asta: intr-o mie de ani nu cred ca m-as fi gandit cat de tampita e ideea de a ura cuiva toate lucrurile pe care tu le crezi ”bune”! Cineva m-a facut atenta la faptul ca le dorim celorlalti ceea ce credem noi ca ar trebui sa vrea, fara sa avem habar despre ce isi doresc ei cu adevarat… Iar asta s-a intamplat tocmai la timp pentru a putea sa inghit, fara sa ma inec cu ele, o gramada de urari frumoase, toate venite din suflet si bine intentionate, dar care n-aveau nici o legatura cu ceea ce imi doresc eu…

Cui, papuceii mei, ii pasa de ceea ce vreau eu si cine si-ar mai dori aceleasi lucruri? Numai ghidushul meu… dulce, scump, bun si simpatic de intelept in simplitatea curata cu care priveste lumea asta complicata…

In rest… NOBODY CARES!

Then, what if one day I decide not to care?…

joi, 4 octombrie 2012

Being really-really-really lucky

Sambata trecuta a fost cununia civila a surorii mele. A urmat unei saptamani care e putin spus ca a fost stresanta si aglomerata. A urmat… multor lucruri. De cand am deschis ochii, in acea zi, nu mi-am dorit decat sa beau. Si, totusi, de atunci, ma simt… norocoasa – foarte norocoasa.

Pentru a-mi face ziua mai buna, un… (nici nu stiu daca pot sa-i spun prieten, caci oamenii inteleg cu totul altceva prin cuvantul asta) dulce om mi-a tinut companie ore intregi… multe ore!, incercand sa ma faca sa ma simt mai bine, inclusiv m-a tinut de manutza, ca pe un copil, pana m-am calmat cat sa adorm. Si atunci am realizat CAT de norocoasa sunt! Or fi multe in viata mea… asa cum sunt, dar nu cred ca am putut face vreodata ceva pentru care Domnul sa-mi dea astfel de oameni in jur!… Sau un copil ca cel pe care il am… sau un barbat ca cel cu care ies!… Pe langa sanatate si muuulte altele!

Cate femei au parte de amici care… parca, sa apara ca din senin, atunci cand au mai mare nevoie sa nu se simta singure si cand nu mai suporta pe nimeni din jur, care sa stie sa fie sinceri si… multe altele si cu care, lucru chiar neobisnuit, sa stie ca pot doar dormi intr-o camera de hotel? E un lucru destul de special, pe putin…

Cate femei au parte de copilul pe care nu doar sa-l iubeasca, ci de care sa poata fi mandre si care sa simta ca li se potriveste in si din fiecare fibra a lui? Cu siguranta, e cel mai special lucru din lume…

Cate femei au in viata lor un barbat la care sa descopere in fiecare zi alte lucruri frumoase, pe care sa se merite sa-l astepte zile intregi, cu care sa se simta… happy, very-very happy?

Ma simt… foarte-foarte norocoasa pentru… timpul, pentru momentele pe care Domnul mi le da!

Acum… trebuie sa va las… agitatia-agitatiei reincepe: sambata imi voi vedea surioara mai mica maritandu-se in fata altarului si nu doar cu ochii mei, ci stiu ca prin ei va privi si bunicutza mea, alaturi de tot Cerul, mandra, senina si cu toata iubirea pe care un suflet o poate cuprinde, dincolo  de orice granite – ale timpului si ale existentei. Amandoua o vom privi, cu ghidushul meu in brate… Deja nici nu pot sa ma gandesc la asta fara sa plang de… nush, nici eu nu stiu de ce: de emotie, de fericire, de… ceva frumos si, totusi, putin melancolic - asa cum e clipa ce reuseste sa fie importanta, cu toata micimea ei, in fata intregului timp. Niciodata n-am inteles pana acum ce are lumea de plange la nunti, oricat i-ar impresiona sa-i vada pe cei dragi recunoscandu-si iubirea in fata Domnului. Dar vreau atat de mult sa fie fericita micutza mea surioara… Vreau sa aiba viata pe care si-a dorit-o, pentru care a muncit atata, si care s-o faca foarte-foarte fericita, atat de fericita ca nici nu exista cuvinte!…

Sambata… mai e asa putin… deja pot sa numar orele!!! Acum, dupa starea civila, dupa muuult timp pe care l-am avut ca sa ma obisnuiesc cu ideea, nu-mi vine sa cred ca sis-ul meu, care nu-i decat un copilas in felul ei, se va casatori cu… un alt copilas ca si ea… pentru a-si imparti viata cu drag, din iubire, cu bune si cu rele (cat mai multe bune, sper!), curat, simplu si normal, pentru a deveni parintii unor alte mici vieti de care sa se bucure impreuna.

In mijlocul-mijlocului unui oras aglomerat, printre alte atatea vieti, sambata dupa-amiaza, ei isi vor promite cu incredere in fata Domnului sa creasca impreuna, sa imbatraneasca impreuna, sa se respecte, sa se ajute, sa-si faca zilele mai frumoase, mai bune si mai usoare unul altuia, sa invete sa se iubeasca in mii de feluri diferite, PENTRU TOATA VIATA LOR, ZI DE ZI!…

My sweet little sis…

marți, 25 septembrie 2012

Wonders!

Hmm… :s …

Poate m-am si inselat in privinta lui mr. … (tinand cont de ceea ce face, nu de ceea ce-i iese pe gura ;) ).

Presentation1

Si, da, imi aduc aminte de avertismentul “o sa fii surprinsa sa vezi de cate lucruri ii pasa”… hmm… Dar e… cu totul altfel decat m-as fi asteptat!… E… dulce si stie sa fie bun… intr-un fel foarte simplu. Si e corect!!! – cred ca asta ma surprinde cel mai mult!…

 

Imi place de el din ce in ce mai mult!… Poate, din anumite puncte de vedere, m-am inselat in privinta lui…

Love me without fear
Trust me without questioning
Need me without demanding
Want me without restrictions
Accept me without change
Desire me without inhibitions
For love needs to be free…

duminică, 9 septembrie 2012

Doua plus doua… saptamani

Uau! Nu doar fetele stau si numara zilele si saptamanile. Cat de idioata pot fi uneori!…

Vai!… Deci… nu-mi vine sa cred ca a stat omul patru saptamani si s-a intrebat daca nu cumva este deja tatic… Nu stiu cate femei idioate ca mine pot exista pe planeta asta! Si mai si stia ca, daca m-ar intreba, nu poate avea incredere in raspunsul meu. Uau! Tare!

Iar asta in timp ce mie nici nu mi-a trecut prin cap ca s-ar putea gandi la asa ceva!!!

Cat de mizera pot fi!…

In caz ca va intrebati de ce sunt barbatii asa cum sunt, cand nu va place cum sunt, well… au avut de-a face cu d-astea ca mine!

Sunt cea mai mare idioata de pe planeta!!!

vineri, 7 septembrie 2012

Dragoste (Made in 2012)

Cred ca dragostea a devenit moneda de schimb… Pe bune: in lumea de azi, in care Austen e doar literatura clasica, dragostea e moneda de schimb.

Iubirea? Da oamenilor siguranta. Le maguleste orgoliul. E folosita ca obiect pentru barter sau santaj. E garantie ce poate fi folosita in caz de… “defectiuni” :). Dragostea e “solicitabila”, poti sa o ceri. Etc..

De ce vor oamenii atat de mult sa fie iubiti SI SA O AUDA? Sa fie iubiti ar trebui sa fie de ajuns. Cand nu este… inseamna ca isi doresc sa fie iubiti doar pentru a putea folosi lucrul asta.

Si de cand avem incredere in ceea ce auzim? Cand, macar, avem incredere in ceea ce auzim? Atunci de ce vrem sa auzim asta?

Cum vine ideea de a cunoaste o fata si a spera sa ajunga sa te iubeasca, cand aproape ca nu o cunosti, cand nici macar n-ai de unde sa sti daca o placi? Cum e posibil sa ceri, sa… “soliciti” dragoste? Ce fel de “dragoste” poti spera sa obtii astfel? Doar o iluzie…

Dragoste – varianta 2012. Dragoste… moderna. Vine ambalata in “a te simti bine”; contine “a-ti conveni”, fabricat din egoism; si are si-o eticheta pe care scrie: “Fabricata in: Societate – EXP.: xx.xxxx”! Nu conteaza cand exact expira, important este ca are data de expirare clar trecuta, de la inceput, pe fiecare bucatica a ei (caci, la ce fel de “dragoste” este ea… are, cu siguranta, si termen de valabilitate, conditii de depozitare etc.). Si are si manual de utilizare, la fel ca si certificat de garantie. Nice… Nu, merci! Cine cauta asa ceva, ar fi bine sa nu-si piarda timpul cu mine. Genul asta de dragoste e buna doar pentru a te minti singur, ceva in genul copiilor false, a imitatiilor, de care va scriam ieri. Iar mie nu-mi trebuie asa ceva! Prefer un dusman sincer unui astfel de iubit.

Cu parere de rau pentru oricine va fi in jurul meu… nici un barbat nu va mai auzi asta de la mine. Indiferent ce voi simti, nu voi mai spune “Te iubesc!…”. Singura declaratie de dragoste pe care o va mai vedea cineva la mine va veni prin felul in care ma voi purta.

Spun, uneori, si de zece de ori pe zi “Te iubesc!” – asta fara s-o iau in calcul pe fii-mea! Am obiceiul de a spune “Te iubesc!” in loc de… “Multumesc foarte-foarte mult!”. Funny, nu? Dar ganditi-va putin!…Rar “declaratiile” de dragoste sunt ceva mai mult decat o forma de curtoazie intr-un cuplu, un reflex, o nevoie egoista etc.. Nici macar nu se mai asteapta cineva la asta. Dragostea a ajuns ceva de care fie ai nevoie, fie n-ai nevoie. Ea nu mai exista, pur si simplu, iar noi nu mai stim sa-i acceptam existenta doar ca un fapt, fara sa o legam de altceva. Asa ca nu cred ca are cine & de ce sa se simta ofensat de folosirea cotidiana a expresiei.

In plus, daca trebuie sa spun unui barbat ca il iubesc… atunci inseamna ca ceva nu merge, ca, dintr-un motiv sau altul, nu reusesc sa il fac sa se simta iubit sau ca nu este genul de om pe care ar trebui sa-l iubesc. Ce rost ar avea atunci aceste cuvinte? “Te iubesc!” nu-i un mecanic ce repara problemele!

Si nici n-am nevoie sa aud asta! Am auzit-o de atatea ori, in atatea feluri triste, manipulative, acuzatoare, comerciale, pline de singuratate si vinovate, incat nu-mi mai trebuie sa o aud. Singura dragoste de care am nevoie este aceea pe care o vad, pe care o simt. Nu-mi mai trebuiesc cuvinte. Nu mai am puterea sa le cred; nu daca pentru a fi stiute au nevoie sa fie rostite. Atunci sunt doar vorbe.

Dragostea ar trebui sa fie numai zambet curat.

Dragostea… nu este o promisiune. Ea este un sentiment care e frumos doar liber, simplu si curat. Doar asa e real, numai astfel are valoare. Dragostea inseamna generozitate neconditionata, nu contract semnat cu doua vorbe, de pe urma caruia poti sa te astepti la anumite servicii si care-ti asigura un anume loc in viata cuiva, garantat de sentimente. Credeti ca este acelasi lucru? Inseamna ca n-ati iubit nici macar o data…

Cand iubesti cu adevarat, nu ai nevoie sa fii iubit pentru a o face. Atunci nu doresti decat binele persoanei respective. E tot ceea ce-ti poti dori, cand iubesti. Cand iubesti cu adevarat, o faci pentru toata viata. Cand iubesti cu adevarat, iubesti omul, nu relatia. Cand iubesti, stii sa fii umbra si lumina in acelasi timp. Stii sa fii acolo si stii sa pleci. Stii sa taci. Stii sa fi sincer. Stii sa crezi. Stii sa vezi. Stii sa intelegi. Stii sa nu ai regrete. Dragostea nu are limite sau reguli fixe. Chiar si atunci cand iubesti, poti gresi.

Iar sa spui “Te iubesc!”, inclusiv atunci cand intradevar o simti, este… o mare greseala. Cel putin. Din toate punctele de vedere. Daca iubirea devine, efectiv, un fapt cunoscut, o stare de fapt, ea isi pierde din valoare. Why? Pentru ca ea ar trebui sa fie mai presus de toate astea. Mai presus de timp, mai presus de spatiu, mai presus de fapte, mai presus de vorbe.

Dragostea inseamna sa simti fericirea ta prin ochii celui iubit. Ea nu poate fi vazuta, atinsa sau auzita – poate fi doar simtita.

Timpul… timpul insa, le rezolva pe toate… Timpul le va arata pe toate exact asa cum sunt. Numai el poate sa o faca. Eu am incredere in puterea lui.

Tot ceea ce nu inteleg astazi, daca ma va mai interesa, voi intelege intr-o zi…

joi, 6 septembrie 2012

Ganduri

Uneori, oamenii ne pot surprinde prin cele mai simple gesturi. Sunt oameni de la care ne asteptam la foarte putin, despre care avem o parere foarte proasta. Astfel de oameni impresioneaza cand fac cele mai simple gesturi frumoase. Insa sunt si oameni de la care avem mari asteptari, iar acestia pot dezamagi prin lucruri aparent marunte.

De cele mai multe ori preferam oamenii de la care ne asteptam, in general, numai la lucruri bune; dar uitam sa acordam atentie gesturilor frumoase, simple, facute de oameni de la care nu le asteptam.

Privim diferit fiecare om pe care-l intalnim. Si ii judecam diferit. Din obisnuinta insa (si, poate, din comoditate), ii judecam prin prisma felului nostru de a fi, nu prin al lor.

Pentru tot ceea ce avem in viata, platim un pret. Insa doar lucrurile ieftine costa bani.

De cele mai multe ori, viata este scoala unde studiem cele mai importante lucruri. Uneori deschidem singuri usa salii de clasa si ne asezam frumos in banca; alteori suntem impinsi cu forta inauntru. Astfel, intram la cursuri de tot felul, dar uitam ca, in acelasi timp, se predau un numar infinit de alte lectii.

Vrem anumite lucruri in viata, dar de cate ori ne gandim daca, incercand prea mult sa le obtinem, nu ne multumim doar cu copii fara mare valoare ale lor?!… Cateodata o facem constienti, insa, adesea, le obtinem fara sa vrem, doar ca rezultat a modului gresit de a le cauta, iar din dorinta de a le avea, nu realizam, initial sau niciodata, ca ceea ce am gasit este un fals, nu originalul.

E trist, caci sunt multe lucruri importante si frumoase, ce exista in viata, cu care, fiecare dintre noi cu altele, nu suntem obisnuiti in a le vedea, simti si intelege.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Cea mai simpla cale de a afla lucrurile pe care vrei sa le sti este sa intrebi pe cineva care le stie. Nu intotdeauna este simplu sa facem asta; cateodata nici macar nu are rost sa o consideram o varianta. Caci ca sa punem intrebari, trebuie sa putem astepta un raspuns, iar ca sa ne dorim un raspuns, trebuie, cel putin, sa il putem crede si, astfel, accepta macar sub forma de parere, fie chiar si constienti ca ea este supusa timpului. Sunt oameni care nu dau multe raspunsuri, carora nu le plac intrebarile, care se tem de ele, din diverse motive, sau care doar nu isi irosesc timpul in a le raspunde; dar sunt si oameni care nu stiu sa isi faca raspunsurile intelese celui ce le-a pus.

luni, 3 septembrie 2012

Culorile gusturilor

Pacea are gust dulce, simplu, liber…

Simplitatea nu are gust – in ea sunt toate gusturile lumii, dar ea nu lasa nici unul sa treaca. Libertatea poate avea orice gust.

 

Rabdarea are gustul curajului, al timpului, al pacii…

Curajul – gustul iubirii. Timpul – gustul puterii.

 

Fresh air

Am iesit afara. Usa s-a inchis, in urma mea, cu zgomot. E o usa grea, dar care se misca usor. E aproape imposibil s-o inchizi incet.

Imi place aerul rece de afara. E curat si simplu.

Cainele miroase in continuare locul unde acum doua minte i-am aruncat o bucata de paine. Ii era foame. Cred ca inca ii mai este… De ce se intoarce la fiecare zece pasi la bucatica de ciment pe care i-am aruncat painea? Cred ca acolo se asteapta sa mai gaseasca mancare; doar a mai gasit o data acolo…

A primit-o cu capul in jos, privindu-ma, cumva, pe sub sprancenele pe care nu le are macar. Nu-mi place cand aminalele se apropie de mine cu capul in jos. Ar trebui sa priveasca mandre. Demne. Nu vreau sa ma “accepte” pentru ca le e frica de mine.

Nu cred ca ast caine isi pune vreodata problema daca place sau nu pe cineva. Nu pare genul. Pentru el, oamenii sunt oameni. Unii dintre ei, ii dau mancare cateodata. Punct.

L-o fi mangaiat cineva vreodata? Daca a facut-o era, cu siguranta, demult, cand era pui. Oare mai tine minte?

Nu e prost. Dar pare practic. Si amarat. Si singur, ca un lup. Dar mai rau ca un lup: lupului ii e permis sa-si urmeze firea. El trebuie sa faca… ce vrea!… din ce se asteapta ceilalti de la el sa faca. Cand nu deranjeaza, nu conteaza pentru nimeni ce face. Doar cand deranjeaza conteaza si el pentru cineva – dar atunci e pedepsit.

Stiu ca e iubit. Inseamna foarte mult pentru cineva. Dar el, sigur, nu stie asta. E un vis pentru un om caruia nu-i place sa viseze…

Si-a petrecut tineretea intr-un lant scurt si greu. Acum, ca e batran, i-au dat drumul. Pentru ca n-au cum sa-l prinda… Sarcastic Are capul la fel de gros ca si gatul si scapa din lant.

A crescut in lant, privind curtea libera. Cand era tanar, musca pe oricine se apropia de el. Chiar si pe stapani. Dar ce altceva ar fi stiut sa faca? Singura atentie pe care o primea era mancarea aruncata de la distanta.

Pe vremea aia, latra la orice strain intra in curte. Pe mine nu m-a latrat niciodata. Hmm… Niciodata n-a parut sa se sinchiseasca prea mult de prezenta mea. Cred ca e singurul din curtea asta care n-a facut-o.

Imi place aerul rece.

Amicul meu s-a facut colac langa o banca. Ii e somn. Insa ii e prea foame ca sa poata dormi.

Ce greu respira cainele! La varsta lui si adulmecatul cred ca e obositor.

Inca mai cauta mancare. In iarba!…

Acum are mai mult de 10 ani. Vin, plec… nu pare sa fi contat vreodata pentru el. “Stapanii” lui spun ca ma cunoaste. Oare chiar m-o fi recunoscand?

Mi-aduc aminte, cand era mic, cum mergeam si vorbeam cu el. De la distanta. Imi era frica de el. Nici eu nu stiu de ce. Ma latra in singurul fel in care stia sa latre – nervos. Apoi se intorcea in cusca si ma ignora in continuare.

Si atunci ii furam mancare si i-o dadeam pe ascunsComplice. Cu timpul insa… am uitat sa-i mai duc si lui ceva bun, furat din bucatarie. Ramasese, cumva, doar cainele despre care ma asiguram ca e legat inainte sa intru in curte.

Mai “am” un astfel de caine (in sufletul meu Complice). E un ciobanesc ce n-are macar o scandura pe/sub care sa stea. Nici iarna, nici vara. Ziua sta intr-un tarc de 1m²; noaptea… trebuie sa pazeasca, asa ca i se da drumul in curte. De cate ori merg la tara, de unde e mama, ii fur si lui ceva bun si ii duc. Hmm… Nici el nu ma latra - cel putin… nu ultima data cand l-am vazut! Iar pe asta nu uita sa-l hraneasca!…

Dar ma indoiesc ca un caine ar putea avea o astfel de memorie, dincolo de poeticul versurilor… Ii sunt doar indiferenta. Daca stapanii nu par deranjati de mine, el de ce s-ar obosi sa ma latre?

I-am mai dat o bucata de paine. Acum… miroase iarba unde i-am dat-o…

Imi era frica sa merg noaptea singura la baie, sa nu cumva sa fi scapat. Acum merg linistita tocmai pentru ca e el liber prin curte… Stiu ca el ar fi primul care ar sari sa ma apere daca vreun nebun ar iesi din magazia neagra si mare, fara usaGură deschisă.

Poate ar fi singurul. Ceilalti poate nici n-ar auzi. Sau ar zice ca se aude de la vecini.

Cand fiica mea a ramas blocata in baie o jumatate de ora, el a fost singurul care facea galacie. Noi, toti, ne gandeam ca se joaca… “cu ceilalti”. Saraca ajunsese sa se imprieteneasca si sa vorbeasca cu o musca…

Am suflat fumul spre el. A luat-o la fuga. Nici macar nu m-a privit. Ii e frica de mine. Nu i-am facut niciodata nimic. Nu eu. Cel mult l-am mai certat, un “Nu!” ferm, cand era cu botul in strachinile de pe masa.

De fapt, “el” e o “ea”. E catea. Dar mai conteaza? Nici ei nu cred ca-i conteaza prea mult. Iar oamenilor… E doar un caine!…Batran, extrem de puricos si foarte neprietenos…

E liniste acum. S-a facut tarziu. E timpul sa-mi culc printesa.

Vorbesc cu el. Se uita la mine si urechile-i se misca la fiecare silaba soptita a mea. El nu se poate pricepe sensul, intelesul si scopul a ceea ce zic, asa ca asculta atent fiecare silaba in parte.

Cand intru in casa il vad pe geam cum se urca precaut spre treapta pe care am stat. Stie fiecare pas pe care il face. Adulmeca locul. Imi linge tigarile Față încurcată. Hmm… caine pe care nici nu stiu cum il cheama…

“Nori”, cu accentul pe ultima silaba, zice fii-mea. Ea stie.

…revin dupa ghidusheala de seara…

Mda… doua ore mai tarziu, gasesc cainele pe covorasul pe care am stat. Fuge cand ies. El nu se apropie de oameni.

Nu-i place sa stea in fata mea. Se opreste si ma priveste din lateral.

Mai primeste o bucata de paine. Rabdarea merita intotdeauna rasplatita. Iar eu voi explica, maine, ca mi-am servit cina in paine Complice. Noroc ca toti cei ce ma cunosc pot crede asta!

E racoare afara. Pana si greierii par sa se fi dus la culcare. Au mai ramas doar vreo doi trubaduri.

Prietenul meu isi roade coada. Arata ca un covrig beat.

301158_370688093001649_548562492_n_thumb[6]

Imi place linistea acum. Se… “asorteaza” cu mine.

 

Eu… nu mai stiu nimic: nu stiu ce vreau sa fac, nu stiu de ce vreau ceea ce vreau, nu stiu de ce fac ceea ce fac. Tacere. Afara si in interior.

Si… m-am saturat! Pur si simplu. Simt de parca m-am saturat sa incerc sa-mi gasesc raspunsuri la toate. Nush…

Oare nu pot sa traiesc, pur si simplu, fara a mai sti ce, de ce, cand, cum etc. etc.? Ce sunt toate lucrurile alea in care credem, care credem ca sunt corecte, bune bla-bla? Le zicem principii. Dar ce sunt? Sunt lucruri care ne plac, pe care vrem sa le vedem la noi si la cei din jurul nostru. Sunt reguli. Sunt jurii si judecatori. Sunt vise. Sunt sperante. Sunt temeri. Sunt reflexe. Sunt lectii memorate. Sunt idei. Sunt oglinzi, adesea distorsionate. Sunt oglinzi false, transparente.

Unele lucruri sunt simple. Altele… nici eu nu stiu cum sunt, caci nici nu reusesc sa-mi dau seama, nici nu am chef s-o fac. Dar stiu ca ar trebui! But… really, de ce ar trebui? Cine spune asta? Si daca eu azi zic ca nu mai trebuie, ca nu mai vreau?

Stiti cum e cand va cicaleste cineva sa faceti ceea ce trebuie, ceea ce e bine? Well… imaginati-va ca aia e constiinta, probabil, sau, nush, instinctul sau doar puterea obisnuintei, oricum… MEREU PREZENTA, propria garda de corp, care macar nu e o companie distractiva!…

Asa ca… de ce? Cine zice ca nu pot s-o concediez? E ridicol sa-ti fii cel mai mare gardian, doar pentru a avea curajul sa existi.

Oricum as face, ma sabotez singura, cred… asa ca… ce mai conteaza in ce fel o fac?

Intr-un fel, ma sperie si faptul ca ma intreb ce nevoie am de toate aceste principii, dar… o fac. Poate doar e momentul s-o fac. Nu e ceva ce vreau. Asta e o parte si mai infricosatoare: faptul ca, pur si simplu, ma indoiesc de ele!

Poate ar fi mai intelept sa zic “No way!” si sa merg mai departe. Bagam copia de back-up si pornim de unde am ramas. Ma pricep la a ma minti singura… maybe la asta ar trebui sa “lucrez”.

Dar nu vreau asta! Imi place sa stiu cine si de ce sunt… chiar daca asta inseamna sa nu ma mai intereseze cine si de ce sunt.

Nu m-am trezit intr-o dimineata si mi-am zis “Gata! Trecem la evaluat principii! Audit pe calitate – verificam procedurile, atat ca forma, cat si ca si continut! Maine puricam si fiecare hartiuta in parte!”. Aici sunt, aici am ajuns. Eu, singura, singurica.

Insa de cate ori incerc sa ma gandesc la ceva, orice, orice tine de a face “the good thing”, a alege care e asta… fug! Eu, de mine, in mine! Pur si simplu, nu vreau sa ma gandesc!

Dupa cum vedeti, nici acum nu o fac!…

N-am chef! Am dreptul sa n-am chef? Cine zice ca nu pot sa merg prin viata doar… drept inainte, pe directia nasului?

Uite ca nu mai am chef sa stiu ce e bine, de ce, ce vreau, de ce vreau, ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac! E dreptul meu sa n-am chef!

Oricum, toate sunt degeaba. Tot o voi da in bara, tot voi gresi, tot toate sunt false, tot la fel raman toate! Ce rost are sa ma mai mint singura?

Fac ce vreau sa fac, cand vreau sa fac, fara sa mai conteze nici macar daca chiar vreau sau de ce etc. si gata! Punct!

Vase murdare – le spal. Sunt o nemernica - si ce daca? Oricum nu conteaza. Nimic nu conteaza, doar pentru noi. Daca vrem noi. Daca n-am vrea… n-ar conta.

Ce conteaza ca fac… orice? Ce conteaza ca eu cred… orice? Ce conteaza ca vreau… orice? Ce conteaza de ce… orice? Ce conteaza ce cred altii ca… orice? Ce conteaza cine crede ca… orice? Ce conteaza ca mi-am promis… orice? Prostii! Toate sunt tampenii.

Pardon, au fost tampenii. Acum… chiar nu mai conteaza!

Pitica mea conteaza. Pentru ea contez. Familia conteaza. Bunica mea conteaza. Pentru ea am contat. Si, oriunde ar fi acum, stiu ca si acum contez. Si, da, stiu ca ea nu m-a crescut sa fiu asa! Dar… oricum nu pot fi cine m-a crescut ea sa vreau sa fiu, asa ca de ce sa mai conteze ca nu pot fi?…

V-am zis ca blogul asta e jurnal si care e rolul lui, nu?

Imi dau seama, acum, ca, de fapt, pot. Pot, pentru ca bunica mea nu mi-a cerut niciodata sa fiu intr-un fel anume, nu dincolo de a fi, eu insami, mandra de mine si impacata sufleteste. Ea avea incredere in mine, desi stia ca fac greseli… Bine, casa ei, regulile ei, dar… nu despre asta vorbesc.

“nu pot fi cine m-a crescut ea sa vreau sa fiu”… hmm… Cum ar veni fraza asta… corectata? “nu pot fi… eu insami, mandra de mine si impacata sufleteste” … funny, nu?…

Still… I don’t care!!! Trebuie si sa-mi pese cum sunt si nu sunt? Unde scrie asta?

Yep, stiu si eu unde scrie! Da, mai e ceva de care-mi pasa. Si Caruia Ii Pasa de mine. Si I-a Pasat mereu…

Dar VREAU sa nu-mi mai pese. Cred ca eu vreau asta; cel putin acum! Sau, cel putin, asta simt ca vreau… pentru ca nu imi mai pasa! Deloc!!! Si daca imi pasa, tot degeaba imi pasa, asa ca nu mai vad rostul…

Why care?! Nobody else does! So, why care??? Nu mai vreau sa-mi pese si gata!

E viata mea, fac ce vreau, iar daca eu vreau sa nu imi mai pese de toate astea, cine zice ca n-am voie?!?

luni, 27 august 2012

Departe, demult

Atatea vieti in jur, incat totul pare mic. Imi place aerul rece al Bucurestiului in noapte…

duminică, 26 august 2012

The hidden power of smiling (TED Talks)

I grew up hearing, every time I frowned: “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”! Again and again and again!…

This is how I was raised. And my grandmother had another “word of wisdom” on this subject, one that I kept hearing and hearing, everytime I walked around with a long face, just in case the the first one didn’t work: “Never cloud others’ clear sky with your own dark clouds!”!

But it worked! The nagging actually worked. I hear those words inside of me everytime I forget I shouldn’t even hear them: it should be an attitude towards life and a form of respect for every moment of life itself and, thus, for myself.

Deep Ocean Mysteries and Wonders (TED Education)

So cool…

Questions no one knows the answers to (TED Education)

 

How Many Universes are There? (TED Education)

Why Can't We See Evidence of Alien Life? (TED Education)

How to spot a liar (TED Talks)

 

sâmbătă, 25 august 2012

How fiction can change reality

The simplest reason why reading is never going to be replaced by videos, movies etc.: there is nothing like it!

…Miercurea trecuta simteam ca o luasem razna: simteam nevoia sa bat pe cineva si singura persoana pe care mi-ar fi placut s-o iau atunci la palme as fi fost eu insami. Asa ca, pe seara, cand am observat ca nici macar documentarele de pe YouTube nu-mi mai pot capta atentia si, intr-o dispozitie prea putin sociabila, incepusem sa numar abdomene, am stins laptopul si am luat prima carte ce mi-a facut cu ochiul din biblioteca. Nu stiu cum as putea sa va descriu starea mea de spirit cand am inceput s-o citesc. Gandurile imi alergau, dezordonat, in toate directiile. De fapt, ele nu alergau atat de haotic cat se ingramadeau, toate, tocmai in acele coltisoare din care doream sa le gonesc, pentru a face ordine. Ca urmare a acestui fenomen, simteam ca nu-mi gasesc locul: vroiam sa fac ceva, dar nu stiam ce, caci n-aveam chef sa fac nimic, incercand sa nu fac nimic din ce mi-as fi dorit sa fac! Logic, nu?

Am luat cartea si, pana pe la sase dimineata, l-am urmat pe domnul de Bussy cu principiile lui onorabile prin tot Parisul anilor 1500, pana la Meridor si, din nou, inapoi la Paris, la frumoasa Diane, mieluselul din turma de lupi (si vulpi, hiene, ulii, porci, maimute, motani etc. si, doar din perspectiva circumstantelor, cerbi; ce mai, era o adevarata menajerie acolo, o ”Arca a lui Noe” Complice!). [Bineinteles, pentru ca eu sunt… EU, la 6 dimineata, intorcand ultima pagina, am realizat, furisandu-ma in varful picioarelor, in semi-intuneric (cu lanterna de la bricheta lool), ca acela pe care-l terminasem era doar vol. 1 al romanului si ca… nu gasesc vol. 2 – avem muuulte carti/mi-ar lua jumatate de zi sa le rascolesc! Know the feeling? Probabil ca nu, daca aveti obiceiul de a gandi inainte de a face ceva!]

Anyway… in mai putin de zece ore… ma simteam bine, impacata, linistita si, da, recunoscatoare ca am fost invatata ce inseamna o carte (sau cate poate insemna, in acelasi timp, o carte, daca vreti sa fiu exacta). Bancurile, citatele si cugetarile de pe FB, oricat de entertaining ar fi… nu va pot da niciodata ceea ce va poate da o carte, don’t even dream about it!

Mie, atunci, o carte mi-a reamintit cine sunt, cine vreau sa fiu, care sunt valorile mele, lucrurile in care cred, si, astfel, again, toate intrebarile mele si-au gasit raspunsul, fara a mai simti nevoia de a-mi face rost de alte probleme noi, incercand sa “rezolv” unele lucruri ce nu meritau nici o schimbare (theme of the month, la mine!).

M-a ajutat si sa realizez ce inseamna un prieten, dincolo chiar de propriile-mi definitii anterioare, si ca, uneori, atunci cand ai nevoie, poti gasi un prieten exact acolo unde nu te-ai astepta niciodata, never-ever (ce “Alice in tara minunilor”! “Alice mananca iepurele, cu tot cu Ducesa, in burta careia acesta se afla, fuge cu Palarierul si, din somn, se trezeste ca Regina de Pica, plimbadu-si copilul-pisica cu omido-tricicleta, intr-o realitate stone-Matrix”!… Adica n-i-c-i-o-d-a-t-a!!!).

How fiction can change reality (TED Education)

How Big Is Infinity? (TED Education)

Cool… Eu chiar nu stiam (nu mai stiam?)! Nici macar nu stiu daca nu stiam sau nu mai stiam… Zâmbet

luni, 20 august 2012

Picaturi

vineri, 17 august 2012

Honesty

Trust is something really-really basic. Even for a conversation. There is no point in talking to somebody, if you can’t trusy what they say.

Si am fost destul de norocoasa incat sa inteleg ce inseamna un prieten despre care sa stiu ca orice l-as intreba, serios, imi va raspunde sincer – chiar daca ar fi ceva despre care nici el nu ar fi mandru, chiar daca ar sti ca as fi foarte dezamagita de ceea ce a facut. Asta este sinceritatea.
Cum poti crede pe cineva la lucrurile depre care n-ai de unde sa sti daca te minte sau nu, cand sti ca te minte, in fata, in legatura cu altele?
Sinceritatea este baza increderii.
Cu totii suntem oameni. Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Cu totii facem lucruri rele. Cu totii facem lucruri de care nu suntem mandri. Si, cu totii, suntem indiferenti sau nu vedem muuulte alte lucruri rele sau gresite pe care le facem; cateodata, suntem chiar mandri de ele.
Prietenia nu se bazeaza pe a fi perfect. Prieteni iti sunt aceea care tin la tine in ciuda faptului ca faci greseli. And those that belive in you, even when you screw things up… Asta e prietenia!
Inteleg s-o dai in bara. Inteleg sa faci tampenii – chiar si multe. Sunt putine lucrurile pe care nu le pot intelege. Dar daca nu ai puterea sa le recunosti, indiferent de consecinte, indiferent de ceea ce voi crede despre tine, nici macar in ceasul al 12-lea… atunci nu ai ce cauta langa mine. Punct.
Nu exista oameni perfecti. Niciodata nu am crezut ca voi gasi un astfel de om. Dar am sperat ca am gasit un om care sa aiba aceeasi definitie pentru “caracter” ca si mine – nu pentru mine, nu pentru a “castiga” ceva, orice, nu pentru a face impresie buna, nu pentru ca asa trebuie, doar pentru ca asa… alege sa fie, el, pentru el. Dar cat m-am inselat!…
Indiferent ce… refuz sa mai cred partea care imi place dintr-o poveste plina de minciuni. Am facut-o prea mult timp si de prea multe ori in viata asta! Nu raspunsuri frumoase imi trebuie. O conversatie nu e un quiz. Nu exista raspunsuri corecte. Nu ma intereseaza capacitatea de a manipula oamenii – excluzand ca esti agentul de vanzari de la firma la care lucrez… chiar nu-mi pasa! Nu sunt nici macar atat de superficiala incat sa masor inteligenta si/sau valoarea unei persoane in functie de… “rolul”? ei in viata – taranul de pe camp nu inseamna ca e mai “prost” decat presedintele… oricare, numai pentru ceea ce este: are doar o alta viata, a invatat alte lucruri, a facut si face alte alegeri etc. (oamenii chiar au feluri diferite de inteligenta, la fel ca si talente diferite – ar fi ca si cum ai compara marul cu cartea: ambele iti trebuie, ambele sunt bune, dar fiecare are alta natura si alt scop!). Dincolo de bancurile cu politisti si alte de-astea, am vazut prea multe ca sa mai fiu atat de naiva si ingusta la minte! Nu ma impresioneaza capacitatea de a gasi raspunsuri “diplomate” cand ti se cere sinceritate. Inseamna zero pentru mine. Toate astea ma lasa rece. Nici macar faptul ca cineva greseste nu este atat de important – conteaza cum, de ce, cum priveste asta, ce alege sa faca dupa s.a. . Dar cand cineva ma minte si continua sa ma minta, desi i-am explicat ca stiu adevarul… asta nu pot s-o inteleg. Ma indoiesc ca merita sa incerc s-o inteleg, macar - oricat as vrea, poate!…
Nu cer luna si cerul de la persoana cu care sunt. Sinceritatea, increderea, respectul, deschiderea, bunatatea, blandetea, rabdarea, empatia, dreptatea, corectitudinea, onestitatea, curajul (nu tupeul!), taria de caracter, puterea sufleteasca, pasiunea (in cel mai larg sens!), stapanirea de sine, modestia reala, demnitatea, credinta, dragostea si respectul pentru viata, pentru lucrurile simple, pentru munca, caracter, diversitate, frumos, cunoastere, cultura si educatie, bunul simt (nici macar asa-numitele “maniere” nu ma intereseaza!), intelepciunea, independenta in gandire, caldura sufleteasca, generozitatea (daca va ganditi la cea materiala, puteti schimba blogul!), simtul umorului, simtul practic, simtul perspectivei, simtul realitatii, simplitatea, capacitatea de a se adapta si de a-si recunoaste limitele si greselile, asumarea consecintelor propriilor fapte, curiozitatea (sanatoasa, fatza de viata, obiecte, fizica, chimie etc.!), imaginatia, puterea de a visa, optimismul, “comunicativitatea” si placerea de a munci, de a realiza ceva util si de a invata - ele mi se par cele mai importante de la persoana cu care vreau sa fiu, cu care aleg sa fiu. Cand exista intr-un om, ele… pur si simplu, exista si nu cer nici un efort. Dar, cumva, sunt mult prea greu de gasit…

miercuri, 15 august 2012

Ciobanul fericit

Stiti “Puterea obisnuintei”, cu lupul si oaia?

Mi-e teama ca intr-o zi lacrimile inghitite, zambetele false, auzul selectiv, raspunsurile reflexe si tacerea or sa se transforme in… mine.

Gestul se transforma in obicei, obiceiul in obisnuinta, obisnuinta in reflex, reflexul in trasatura de caracter, iar caracterul in… om. Sau, oricum, ceva de genul…

Dar… mai conteaza? Cat timp ciobanul e fericit…

Just thoughts

Astazi a trebuit sa astept 3 ore, singura, asa ca am avut timp sa ma gandesc la multe.

3SE – Clipe
Asculta mai multe audio diverse

As vrea sa pot spune “Mi-a placut mai mult iubitul, dar imi lipseste prietenul...”, insa e o parte, mare, in mine, care-mi striga “It was ALL fake!!!”. Iar eu urasc fake-ul; il detest cu puterea dezgustsilenceului si a temei. Sunt suparata pe el ca… boyfriend, dar sunt dezamagita de el ca prieten, CA OM. Si nu inteleg… de ce?… Mereu ma va depasi motivul pentru care oamenii aleg sa faca astfel de lucruri, caci nu pot intelege satisfactia pe care le-o poate da, caci fiind fake… toate sunt egale cu zero. Valoarea lor e nula. De ce sa vrei nimicul, vidul, ceva fara valoare?… Probabil ca doar valorile mele sunt foarte diferite de ale altora!…

Sambata am avut parte de doua astfel de realizari – presupun ca a fost ziua cu reduceri: doua in pachet de una. A fost o zi dintre alea pe care ai vrea sa le sari, pe care poate ca as fi dormit-o pana seara daca as fi stiut cum va fi, dar in care m-am bucurat de o secunda din aceea foarte rara, o secunda in care intelegi atat de multe lucruri deodata incat nici mintea ta nu are timp sa le pronunte pe toate – doar le stie.

De asta zic doar ca “poate” as sari-o. Mi-a lasat o lectie si o realizare importanta, care contine in ea multe alte lectii mici. Insa sunt foarte grele. Sunt genul de lectii pe care te intrebi cum le vei duce cu tine mereu, genul care sti ca iti vor prinde bine, dar pe care nu stii daca se merita sa le porti in mintea ta, caci atarna greu. Sunt genul de lectii care te schimba, care te fac mai mare, mai singura si, da, mai trista.

Nimic nu mi-as dori mai mult in clipa de fata decat un prieten adevarat. Bine, nu vorbesc de sanatate, de fetita mea, de familie sau orice are legatura cu astea. Hei, alea trei ore de care va ziceam mai devreme au fost petrecute la UPU, so… I still know which are the basic things in life, but… La fel cum, de mult timp, mi-am dorit o relatie frumoasa cu un om care sa merite, acum imi doresc un prieten. Un amic. Poate fi si femeie, desi, cumva, am mai multa incredere in sinceritatea barbatilor. Si in intelepciunea lor. Si in sufletul lor. Ei se aseamana mai mult cu batranii… ; si cu copiii!…

Presupun ca daca as gasi vreodata un astfel de amic as avea grija s-o dau in bara si atunci…

Sau, cum se spune: in viata, ai lucrurile pe care le doresti numai atunci cand nu-ti mai trebuie, cand nu mai au nici o valoare pentru tine.

E o vorba care zice ca atunci cand vrei ceva ce nu ai, da altora ceea ce nu au ei. Cred ca asta o sa fac acum: o sa incerc sa fiu mai… darnica cu… mine, pentru cei din jurul mei. Cu timpul meu, cu atentia mea, cu suflet, rabdare, iertare, accepatare si intelegere. Atat cat pot, atunci cand pot. Dar vreau sa pot mai mult, sa dau mai mult… Sa incerc sa-i ajut pe altii, pe toti, cu problemele lor, ma va ajuta sa nu ma gandesc la ale mele. Tot sunt eu o “sfanta prefacuta” (citam)!…

Si vreau un caine! Un caine e mai bun decat un prieten… But, first, I need a job. Si trebuie sa inventez ceva pentru… a face ceva fara sa fac acel ceva. Nu va ganditi la prostii – las doar asa pentru a sublinia dificultatea problemei, desi e vorba de un lucru banal… , dar foarte important pentru mine!

Tom T. Hall - Old Dogs, Children And Watermelon Wine

Asculta mai multe audio diverse

Hmm, blogul asta devine un adevarat jurnal…

Noapte buna, copilasi, si cat mai multa iubire frumoasa si… curata! Sa fiti cuminti si buni!

marți, 14 august 2012

Even dreams hurt



Tristetea intotdeauna este ca un burete
ce absoarbe apa vietii pana la a o face sa dispara.

Sa simti dorinta
si sa o sugrumi in timp
este ca si cum ai incerca sa umpli marea cu pietre
si sa incerci sa o traversezi.

Cand vezi ca nu poti suporta
golul singuratatii,
daca puterea doar in grai ti-a ramas,
invata sa joci teatru.

Cand simti nevoia -
nu e bine doar sa dai din tine
partea amabila si “ca totul este bine” -
invata sa plangi.

Invata sa plangi…

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Invata sa vezi si sa citesti!…

In capul meu, lipsit de spaniola, cam asa s-ar traduce melodia de mai sus. Cred ca i-am dat 50 de repeat-uri! Dar as schimba “Invata sa vezi si sa citesti!” cu “Invata sa iubesti privitul si cititul!”… – e mai bine sa le iei ca parte din viata si din tine si, prin prisma asta, sa inveti sa le iubesti.

Insa nu doar tristetea este ca un burete, ci si noi suntem. Trecem prin viata precum un izvor proaspat de munte ce trece prin ploi, apoi prin soare, iar ploi si soare, pe langa oameni, vai pustii si prin albiile de ciment ale oraselor aglomerate, un rau ce curge prin zi si prin noapte pentru a se varsa ca fluviu in mare. El aduna picatura cu picatura apa ploii, rauletzelor, el da putere norilor pufosi atunci cand e-ncalzit de soare, se face lacuri si trece baraje, isi sapa albia singur sau merge pe unde e condus, ajuta, cum poate, padurile, ogoarele precum si toate vietatile si-nunda brusc terenuri si asezaminte, dar duce, cu apa-i ce curata i-ar fi, nisip fin, pietre si gunoaie chiar si pana la varsare…

O apa curgatoare ramane la fel, o apa curgatoare, desi toate intalnite in drum o schimba.

Lucrurile care ne intristeaza astazi, care ne dor, nu devin mai bune cu timpul. Ele raman la fel. Noi, in fiecare zi, ne schimbam putin. Si totusi ramanem la fel. Ceea ce doare astazi, si maine sau peste-un an va durea. Vom avea insa experienta unui an in care a trait cu ele, in care le-am purtat de pe-un val pe altul. Uneori le mai pierdem pe drum. Alteori par mai mici, corodate parca de-o apa a timpului, pe langa cele mai recente. Cateodata le mai dam cu sclipici, incercand sa ducem cu noi lucruri cat mai frumoase. Alte dati le punem in vitrina, exponate importante la muzeul unei scoli a vietii. Uneori ele se pateaza si se uratesc in timp. Alteori le spargem in bucati si/sau le lipim de altele. Dar, de cele mai multe ori, le ducem cu noi, tot drumul, uneori si fara sa stim ca mai sunt acolo.

“Ramanem prieteni!…”, dincolo de politeturile societatii si intentiile bune ale oamenilor in general, poate fi spus cu sinceritate doar de cel care nu simte nimic pentru persoana cealalta. Cu sinceritate!… Cu sinceritate absoluta!… Adica cu bune intentii, mai degraba, ca in cartile de drept.

“Ramanem prieteni” = cea mai mare tampenie.

Poate, viata, prin cine stie ce ciudatenie a ei, va reusi, cum nu de putine ori se intampla, sa va faca sa va intalniti si sa va descoperiti si ca prieteni. Dar sa fii cu cineva si sa… “ramaneti prieteni” cand se termina totul intre voi este o mare tampenie, din partea amandurora. Incepand cu ala care-o zice primul si terminand cu ala care o accepta = o mare idiotenie.

Adica, acceptand ca v-a pasat cat de putin de ceea ce a fost intre voi, acum aveti motive destule ca sa nu mai vreti sa fiti impreuna cu persoana respectiva, dar… “ramaneti prieteni”? Tare! Really cool!…

“Ramanem prieteni” = incerc sa fiu dragutz = asa cred ca e politicos = asa cred ca e cool = vorbesc si eu orice, ca nu stiu ce sa zic = nu vreau sa par nemernic = asa pot sa-mi spun ca n-am fost chiar nem…  cu tine = simt asa ca intr-adevar am contat pentru tine si ma simt bine = putin mi-a pasat sa fiu cu tine & putin imi pasa de ce nu mai sunt cu tine = putin imi pasa ca nu mai sunt cu tine = te tin aproape ca, poate-poate, vreodata, mai merge ceva = nu e momentul sa fiu cu tine, asa ca te tin la congelator (bine, sigur, aproape) = am nevoie de ajutorul tau = nu mi-ai inapoiat CD-urile = vreau sa ma asigur ca iti tii gura inchisa = mi-e teama ca o sa te razbuni = vreau sa te oftic = sper ca ne vom impaca = n-am un creier propriu, dar, in filme, era misto faza = n-am creier propriu, dar cum stiu ca nu e chiar ceva neobisnuit ca oamenii sa mai ajunga sa fie si prieteni, cand chiar le pasa, cred ca asa functioneaza totul = imi place sa cred/stiu ca nici o fosta nu ma detesta = n-am cu cine sa-mi pierd timpul si-o sa te folosesc pe tine = vreau sa fiu sigur ca sunt primul care trece mai departe = nu am respect de sine = desi renunt la orice speranta, inca te mai iubesc = desi renunt la orice speranta, cred ca esti dragostea vietii mele = vreau sa-ti stric relatia cu ala cu care m-ai inlocuit = vreau sa ma razbun = vreau sa ma conving/inteleg ce exact a fost intre noi = imi plac prietenii tai = nu vreau sa iesi cu prietenul meu = nu vreau sa stie mama? ca ne-am certat/c-am fost magar = orice combinatie a variantelor de mai sus (lista poate fi muuult mai lunga, astea doar mi-au venit… cursiv + am folosit masculinul doar la intamplare, ele sunt valabile si pentru femei, evident!).

Pe bune, inteleg faza si cu intentii bune, din-politete-si-lasa-loc-de-“Buna ziua!”-daca-din-greseala-ne-gasim-vreodata-prinsi-singuri-intr-un-lift-blocat, but… really, oamenii chiar se asteapta la asa ceva, sa “ramana prieteni” pur si simplu?!

Cool: “Nu mai vreau sa fiu cu tine! Bye-bye! Gata! Ieri, da, da’ azi nu te mai sarut/tin in brate etc.. Ramanem prieteni, amico! Mergi la o bere?” Super-tare!!! Pe bune, cam asa s-ar putea rezuma ideea, fara alte inflorituri. Super, nu?

Ramanem prieteni…

“Sweety, tinand cont ca, cel putin o data, cumva intentionat, undeva important, n-ai fost sincer cu mine… ramanem prieteni??? Cool! No problem! Mergem si bem si-o bere impreuna, ca, na, prietenii sunt sinceri si poate asa imi explici si mie, pur si simplu, care-a fost toata faza! Eu iti mai spun ce parere am despre anumite lucruri pe care le-ai facut, tu imi mai spui despre iubita ta… why not?! Suntem prieteni, suntem sinceri si avem incredere unul in altul, si ne simtim bine impreuna!”

Asta ar fi trebuit sa spun - asta am gandit si asta gandesc. Da’ mie nu-mi place sa fiu rea, daca pot sa ma abtin (and, trust me, it wasn’t easy) si n-are nici un rost!…

Adunam, mergem mai departe, crestem, invatam…

Un pas in fatza altuia si altul in fatza ultimului… asa mergi. Daca nu poti, mergi mai incet, pas cu pas, pe rand, constient unde si de ce calci. DAR MERGI!

duminică, 12 august 2012

Dimineti cu ferestre deschise

Cumva, in cel mai mare haos am gasit ce-a mai mare pace, iar printre multe intrebari am gasit singurul raspuns care imi trebuie, cel care raspunde tuturor intrebarilor.


sâmbătă, 11 august 2012

11 august

Astazi bunicutza mea ar fi implinit 91 de anishori. Stiu ca pare mult, dar, daca ati fi cunoscut-o, ati fi gasit in ea, imediat sub impacarea ridurilor timpului, sufletul unui copil intelept si foarte vesel, ce iubeste viata cu indarjirea bunatatii.

…iar parintii mei fac 33 de ani de casatorie…

Azi vreau sa fiu fericita apreciind fiecare clipa; azi vreau sa ma bucur de viata – curat si simplu, cu bune si rele, exact asa cum ea m-a invatat.


vineri, 10 august 2012

No more words

I feel like a black cloud follows me everywhere I go, no matter what I do, like I have a weight on my chest… and they’ve been following me around for some time now, because now I know… I’ve just been a fool. But still… cea mai proasta parte e ca… inca sunt o fraiera!
Mi-e dor de el si tot ce-as vrea e sa nu ma mai simt asa, sa ma simt vesela si impacata.
Asta ascult acum:
Mihai Margineanu - A Fost Odata

Asculta mai multe audio folk

joi, 19 iulie 2012

Costul meditatiilor

Costul meditatiilor = pretul increderii + valoarea principiilor

Cumva balanta asta numai in echilibru nu s-a aflat si, totusi, parca tocmai asta a echilibrat-o: valoarea redusa a uneia a redus-o automat si pe a celorlalte, caci, era evident ca alta valoare mai mare nu pot avea, nici macar impreuna. That’s what made it so sad…

As putea zice ca sunt furioasa, dar sunt atat de dezamagita, de atat de multe, si trista, pentru omul acela, pentru cat de putin poate el sa simta in viata, sa vada, sa inteleaga, sa gandeasca, pentru toate mastile, toate prostiile, toate minciunile si pentru cat de putin va putea el mereu avea, in general, in viata, si trista pentru atat de multe, incat numai nervoasa nu ma mai simt.

Am avut o seara naspa cu plus! Am iesit cu un… fost coleg la o bere - nu pot sa zic ca suntem prieteni, suntem mai mult… cunostinte care isi permit sa vorbeasca multe, si… sa zicem ca povestea serii ar fi foarte lunga, dar:

…am invatat.

And, yep, it still hurts: asa de tare ca mizeria intregii seri nici nu mai ajunge sa fie bagata in seama!

miercuri, 18 iulie 2012

Prezentul devine trecut

Cu ceva ani in urma am iesit cu un baiat, D., pe care-l consideram prieten si la care tineam foarte mult (mult e… putin spus!), iar acum… . Credeam atunci ca o relatie intre doi oameni care se cunosc deja, ca amici, foarte bine este o idee frumoasa doar in filme. Cu toate astea nimic nu este la fel, doar… situatiile generale. Dar stiu ca acea relatie imi influenteaza decizia de acum.

Recitind postul trecut mi-am dat seama cat de mult lucrurile se aseamana si cat de mult sunt, in acelasi timp, diferite. De cateva ore, tot incerc sa fac diferenta… clar.

L. imi este si mi-a fost mereu un prieten mult mai… apropiat, intim, dar, ca om, nu cred ca am avut vreodata atata incredere in el cata am si azi in D. Si nici nu l-am placut atat de mult si nu am tinut atat de mult la… a ramane prieteni, no matter what! De D. mi-a placut intotdeauna si ca barbat, a fost un lucru de care am fost constienta tot timpul, dar peste care am ales sa trec mereu, sa-l ignor, din motive foarte clare si simple, insa pana acum cateva zile, as fi busit in ras daca mi-ar fi zis cineva ca ma voi gandi macar sa fiu cu L.  - nu pentru el, ci pentru relatia dintre noi.

Apoi… am stiut din start ca D. nu ma va minti niciodata doar ca sa fiu cu el, in nici un fel – nu pentru asta, pentru…, desi pentru a nu ma face sa ma simt prost sau cu intentia de a fi dragut… . L. … nu are problema asta – suntem foarte sinceri si nu ne e frica sa fim sinceri. Apoi, la intrebarea daca m-ar minti doar ca sa… faptul ca ma gandesc la asta, cred ca ar trebui sa-mi spuna deja totul despre ceea ce cred, desi… chiar nu stiu INCA! Insa stiu ca e super ca nu se teme ca mi-ar putea spune ceva iar eu sa ma sparg ca un portelan fragil: avem o relatie in care nu ne-am facut niciodata astfel de probleme – asa ne-am cunoscut, injurandu-ne in fata si trantind ce si cum ne vine, si asa am fost mereu!

Cand l-am sarutat prima data pe D., acum cativa ani, a fost ca si cum lumea s-a oprit pentru o secunda. Totul s-a oprit! Nici un gand, nimic! Totul se oprise! Aerul, lumea, timpul, cerul si stelele… totul! Cand l-am sarutat pe L., acum cateva zile,… il sarutam pe el, pe L., stiam ca il sarut pe L., asa cum il cunosteam, si era tot ceea ce vroiam. Stiam ce fac, de ce fac si imi doream sa fac asta!

In acelasi timp… ideea de a fi cu D., mi-a parut, mult timp, ca… un incest, parca faceam ceva ce nu trebuia, parca imi calcam o promisiune sau traversam niste limite de care ar fi trebuit sa nu las vreodata sa ne apropiem. L… stiu ca daca m-as fi trezit a doua zi si i-as fi spus ca mi-am dat seama ca seara trecuta a fost doar pentru ca ma simteam singura… m-ar fi injurat etc. si am fi trecut mai departe.

Insa cel mai important lucru care m-a oprit sa nu fiu cu L., sa consider ca am o relatie cu el, sa las lucrurile sa mearga oriunde s-or duce, a fost ca el era cu altcineva. Si, la inceput, faptul ca nu prea ma vedeam a fi cu el mai mult de cateva zile/saptamani si nu credeam ca se merita sa ajungem sa ne uitam urat unul la altul pentru aceste cateva zile… Cu D. am stiut mereu ca niciodata nu poate exista un “oriunde s-or duce”, stiam ca e un “Stop” (bine, cateva, de fapt) si stiam care si unde si de ce. Am stiut mereu ca exista o limita clara si definitiva pana la care putem fi impreuna. Si era o limita foarte clara si foarte corecta. Pe care si el o stia.

And something else: cu L. pot sa vorbesc despre orice, cu D… stiu ca stia ce gandesc, stiam ce gandeste, stiam ca stie, stia ca stiu (sper!), dar totul se oprea acolo. E un baiat bun si incercam sa nu-l fac sa se simta prost. Si stiu ca si el incerca acelasi lucru. Pana la extrem! …L… stiu ca duce si duce mult! Si stie si el ca, for better or worse, ma descurc eu cumva cu toate. Ne-am cunoscut intre oameni foarte pervesi si rai si nu ne-am tratat niciodata cu manusi.

Inainte de a ma culca cu D. am vrut sa fiu mai mult decat super-sigura ca este o idee buna, ca… toate sunt! Cu L. cred ca a fost ceva de genul… ok, hai sa trecem si peste asta mai repede pentru ca e doar o parte din tot, a nice one, dar nu e cea mai importanta so… sa nu riscam sa devina mai importanta decat ar trebui! Cand am vrut sa ma culc cu D… am avut surpriza sa dscopar ca sunt la fel de interesanta pentru el, din punctul asta de vedere, ca un copac din padure si ca nu stie cum sa ma duca acasa mai repede. Pe L. l-am chemat la mine acasa (dupa ce i-am lasat doua zile in care sa se gandeasca daca vrea sau nu sa vina la mine si sa-si mai insele, intr-un fel sau altul, prietena) si, pe scurt, ca sa va faceti o idee, i-am prezentat, ca sa nu se streseze omul intrebandu-se la ce m-am gandit cand l-am chemat, pur si simplu, o cutiuta cu prezervative si i-am spus ca nu stiu ce se va intampla, dar ca vom face ceea ce vrem (tineti cont ca ma cunoaste FOARTE bine!). Iar el mi-a zis ca nu a venit la mine ca sa ma…, but still we… Pe asta inca nu stiu exact cum s-o procesez (numai la asta nu m-am gandit cand ne-am mai intalnit!), insa daca mai vorbim, trebuie sa discutam si despre asta pentru ca nu stiu daca s-a culcat cu mine ATUNCI pentru ca a crezut ca eu imi doresc asta sau pentru ca si-a dorit si el asta ATUNCI. Ar fi trebuit sa intreb, caci nu stiu daca mi-a spus ca nu vrea sa… pentru si-a dorit sa asteptam, ca prima data cand… impreuna sa fie ceva foarte special, sau pentru ca n-a vrut sa cred ca el isi doreste sa… si sa ma culc cu el doar pentru asta. Nush… chiar nush! Anyway, it was nice… really nice.

Iar partea cea mai buna este ca putem vorbi sincer despre… tot, ceea ce inseamna ca orice s-ar intampla intre noi… will be ok in the end! And it’s even more fun like this!

Cu D. partea asta a relatiei era… boring, nush… lipsea ceva! Si stiu ca si pentru el era… cel putin la fel de… all! Dar noi niciodata n-am vorbit chestii d-astea si stiu ca nu zicea nimic pentru ca incerca sa nu ma faca sa ma simt prost, dar sper ca nu s-a prins macar vreodata ca si eu gandesc la fel! Adica, da, ma simteam bine cu el, dar lipsea ceva… Cred ca eram prea prieteni si aveam prea mare grija unul de celalalt si tineam prea mult unul la celalalt, like… persons, si de-asta era asa. Sau poate nu destul… nush! Oricum asta era si partea cea mai frumoasa: ca eram prieteni, ca aveam grija unul de celalalt si ca tineam unul la celalalt, dar, cumva, per total… niciodata nu a fost cum ar fi trebuit sa fie, in general, lipsea ceva si nu doar pe partea asta!…

Cu D… tot timpul am avut senzatia ca stie ce gandesc si il intelegeam… printre randuri. Niciodata nu mi s-a mai intamplat sa cunosc un om care sa simt ca… ma simte, ca imi stie cea mai profunda si mai simpla, de baza, parte a sufletului. Nu doar cand “ieseam” (sau cum s-o fi chemat aia) cu el, ci tot timpul, de cand eram copii. La fel, e o anumita parte a lui, nu stiu cum s-o descriu, pe care o stiu, o inteleg instinctiv si instantaneu. Nu stiu care e viata lui, ce face, ce gandeste, ce crede despre o gramada de lucruri, dar… inteleg ce simte si de ce… nush… nu pot descrie! Si il iubesc, ca om, si il voi iubi mereu. 100 de ani de acum, va fi acelasi om pentru mine. Dar cand am iesit cu el… nu eram indragostita de el. Mai mult nu va pot explica diferenta, dintre aceste doua sentimente, decat prin “doua” cuvinte: 1=a iubi enorm, din tot sufletul, un om si 2=a fi indragostita si a te indragosti din ce in ce mai mult de un barbat.

Am apreciat mereu foarte mult la D. faptul ca nu a… nush cum sa explic, nu a incercat sa ia mai mult decat a avut nevoie. Amandoi stiam ca nu putem fi impreuna. Si amandoi stiam cat de usor i-ar fi sa ma faca sa ma indragostesc de el. Dar niciodata nu a facut-o si l-am iubit si mai mult pentru asta, pentru ca a fost corect cu mine in fiecare clipa!

De L. ma indragostesc mai mult in fiecare secunda in care sunt cu el. Si, da, stiu ca am zis ca trebuie sa inceteze toata astea, dar acum n-as vrea decat sa fiu cu el. Daca ar suna in clipa asta, in loc sa-i spun “sorry, nu ne mai putem intalni”, cum stiu ca trebuie sa fac, n-as vrea decat sa-l vad, sa vorbesc cu el, sa il sarut si sa-l tin in brate. E cam cum e atunci cand fumezi si stii ca trebuie sa te lasi si nu vrei sa mai fumezi, dar, 5 minute mai tarziu, nu te poti abtine sa nu aprinzi o alta tigara.

Si in fiecare clipa mai descopar ceva frumos la el – ceva ce poate fi, daca vrea. Pentru ca, haideti sa fim seriosi, fiecare dintre noi poate fi un om rau si… si… multe urate, ca sa nu folosesc o gramada de cuvinte mizere, dar ma simt bine prin orice gest frumos pe care alege sa-l faca – pentru ca asa alege sa se poarte CU MINE.

Mi-e dor de el!!!!!!!!!!

Dar ma simt de parca asta-i partea frumoasa din film, partea in care toti ajung la cabana superba, aflata intr-un peisaj feeric, sunt impreuna, sunt fericiti, se distreaza, iar apoi… se face noapte si lucruri ciudate incep sa se intample; pana sa-si dea ei seama bine ce se intampla, jumatate dintre ei sunt deja zombii ce-i vaneaza pe ceilalti, laolalta cu fantomele…

Mi-e dor de el!!!!!!!!!! Mi-e dor de el!!!!!!!!!! Mi-e dor de el!!!!!!!!!!

[si, da, stiu ca in seara asta va fi iar cu ea… –> acolo unde ar trebui sa fie, dar unde eu as prefera sa nu fie!…]

Be carefull when you trust a girl… just because you wish she would believe what she says. The same goes with boys!

Am avut cele mai frumoase cateva zile si, in acelasi timp, cele mai rele.

De ce nimic nu poate fi simplu? De ce toate in viata mea ajung asa complicate?

Mereu vreau ce nu pot avea, cum nu pot avea, cand nu pot avea… Am senzatia ca toate-mi vin complicate. Iar eu le incurc si mai tare…

De ce mereu lucrul corect nu este si cel simplu? Sau corect din toate punctele de vedere sau pentru toata lumea…

Mi-e dor de… “el”… Si, din nou, mi-e dor de el in timp ce el tine in brate o alta femeie. Si, din nou, imi spun ca totul e ok. Si, din nou, as vrea atat de mult sa fie ok!… Sau macar sa pot sa cred ca e ok… Si, da, as vrea sa fie cu mine acum! Si, da, cred ca e mai bine sa fie cu ea acum! DIN NOU!!!

Hai, sa fii de acord cu o astfel de relatie o data, ok, sa zicem ca se mai intampla… unora, mai prosti! Dar de doua ori… La rand!… Stiu, e problema mea, de la mine pleaca!…

Ar fi prea lung si complicat sa va povestesc totul… dar o sa incerc sa explic esentialul, foarte pe scurt:

- cumva … … … “ies”? cu… un prieten drag;

- dar care are o prietena, de vreo luna;

- fata pe care o cunosc – si, funny, asa s-au cunoscut ei doi [exista odata, demult, cand eram studenta, o revista cu povesti d-astea, una de se vindea “3 la 10 mii” prin trenuri si de-o citeau telenovelistele suspinand :) ];

- si ea e vecina mea;

- iar ea, momentan si pentru totdeauna, ma uraste… din motive ce n-au nici o legatura cu el; …doar cu principiile mele in viata, cu ierarhia oamenilor in sufletul meu si cu definitia mea pentru “caracter” – that’s all!; plus faptul ca m-am dus si am spus cui trebuia ce mi-a barfit ea mie… between friends;

- si are doi copii; si e happy cu el; si copiii il stiu; si copiii il plac; si petrece, de la inceput, zile si nopti la ele acasa; si cred ca ea spera sa fie cu el… forever; si, cand ma gandesc la ea, nu-mi pot scoate din minte imaginea ei stralucind de fericire cand vorbea despre el;

- iar cele doua super-dulci pitice ale ei sunt foarte-foarte bune prietene cu fetita mea si se joaca zilnic, cat e ziua de lunga, impreuna;

- si eu nu o plac deloc, caci stiu ca minte fara regrete de fiecare data cand ii convine; si foloseste oameni; si… altele; si foloseste si copii; urat!; si e foarte… oportunista; si geloasa; si il si foloseste; si il inseala; si, cu toate astea, nu pot sa spun nimic, nimanui, niciodata, pentru ca imi place s.a. de iubitul ei; iar el e si mi-a fost mereu prieten, mult mai prieten decat mi-a fost ea vreodata (?!) , si stiu ca ar trebui sa-i spun ce gandesc despre ea si de ce, ca merita asta, ca daca as schimba locul cu el, as vrea sa stiu toate astea, dar… nu pot, caci, dincolo ca deja nu mai stiu care e linia dintre bine si rau, ma simt foarte vinovata, fata de ei amandoi, si vreau sa fie fericit si mi-as dori ca toate cate le-am vazut la ea sa fie doar o simpla impresie gresita a mea; si nu i-am spus lui decat ce-i trebuia sa stie ca sa inteleaga de ce ne-am certat, ceea ce aflase oricum, ceea ce stiam ca nu o sa aprobe la… mine si ca o sa inteleaga la ea si subliniind cel mai stupid “defect” pe care i-l stiam; si i le mai vede si el si incerc sa-l conving ca nu sunt asa (nush de ce fac asta, de ce simt instinctiv nevoia sa iau apararea femeilor in fata prietenilor/sotilor lor, in general, oricum ar fi ele!); desi stiu ca e posibil ca el sa ajunga sa sufere mult din cauza… felului ei de a fi, ca nu-i va fi usor; dar, cat timp stiu eu, in sufletul meu, ca il plac, chiar si doar numai ca fiinta umana, simt ca… parca mi-am pierdut dreptul de a ii spune ceva rau despre ea – prefer sa-mi zic ca e baiat destept si ca le vede/le va vedea si ca se va descurca cu ele cum si cand doreste el, daca nu sunt doar o parere gresita de-a mea (yeah, right!); [IAR!!! toate!… nici macar asta nu e un first time! been there – done that…!]

- si nici daca n-ar mai fi cu ea, tot n-as putea sa… be his girlfriend, pentru ca locuim intr-un oras mic si, asa cum o fi ea, se va simti tradata si mintita, urat si mizer, si nimeni nu merita asa ceva; plus ca fetele ei sunt… niste copii deosebiti si, chiar daca n-ar fi, ce copil (si fete!) merita sa-si vada mama suferind? Nu cred ca sunt patru luni de ea cand plangea, non-stop/strada-casa, din cauza unui nemernic ce s-a hotarat, de la “luv u”, ca, pur si simplu, o place pe alta mai mult, fara ca ea sa-i fi facut ceva ce-i putea macar reprosa; si e si in divort de fostul ei sot… tot nemernic, si nu-si doreste sa treaca singura prin asta…; oricum ar fi ea, nu merita sa ma vada cu el si niciodata nu vreau sa ma vad in ochii piticelor ca aia de le-a furat tipul dragut care-o facea happy si pe mama (mda, asa ma simt acum in fata copilelor astora); sunt multe…

- si el se simte prost pentru ca e cu doua femei, de cate ori se nimereste sa vorbim ceva despre ea; iar eu nici nu stiu cum sa ma port ca macar el sa nu se simta atat de prost: sa ma prefac ca nu mai exista nimeni, ceea ce e ciudat de-a dreptul, sa ma port ca si cand asta ar fi cel mai banal lucru din lume, cand clar nu este, sau, pur si simplu,... just be myself;

- si imi place indeajuns de mult de el incat sa fac tampenii fara sa le regret; sper ca nu tampenii mari!…

- si chiar daca ar fi fost singur de la inceput, nu cred ca as fi vrut sa fiu cu el, caci eu, clar, nu ma pricep la relatii, sunt varza la capitolul asta, habar n-am sa fiu girlfriend si… decat sa stiu ca e suparat pe mine pentru… orice lucruri ce tin de o astfel de relatie, mai bine l-as sti suparat pentru ca n-am vrut sa ies cu el;

- si n-am idee cand si cum am inceput sa-l vad altfel, chiar si ca prieten, caci am ajuns, in cativa ani, de la a nu-l suporta la a-mi dori sa fie in locul laptopului asta, aici, langa mine, ajutandu-l sa-si insele prietena cu mine;

- si nu stiu cat l-am placut ca om, dar l-am apreciat ca amic si stiu ca e un baiat, in general, bun si… ori e cel mai tare, super-super tare, la a face si spune ce trebuie cand trebuie ori e un… boyfriend extraordinar de dulce si atent si… every-girl’s dream; and, yes, he knows me good enough to know not just what to say/when to say it/how to say it/what not to say etc., but also he certainly also knows how my weird mind works at processing things; atat de bine ca stiu, sunt perfect convinsa, ca ar putea da (si lua cu brio) un quiz, la orice ora din zi sau din noapte, despre ce/cum/de ce etc. gandesc/cred/fac eu; si stiu foarte sigur si ca duce si cat duce la a manipula fara regrete (nu vorbesc de vrajeala, “imbarligat” sau cum ii mai zic copiii, ci de Big League), daca asta vrea!; si realizez ca exista si posibilitatea ca tocmai sa iau lectii despre rabdare si despre niste chestii de nota 10 pentru manipulat oamenii; chiar si fiind langa el, m-am simtit cateodata de parca ar trebui sa scot carnetelul si sa iau notite; si stiu si ca la capitolul asta, daca vrea, acum, cand ma cunoaste atat de bine, ma ia cu ochiii inchisi, chiar daca sunt atenta si ma astept, atata timp cat intru in joc si ii dau ocazia s-o faca;

- insa ma tot intreb cat il cunosc eu pe el, caci, daca m-a placut cam de cand ma cunoaste, mi se pare normal sa fi incercat si sa faca o impresie buna;

- si faptul ca a acceptat sa-mi fie amic, in felul in care mi-a fost, in timp ce ma placea, fara sa zica nimic sau, mai de curand, fara sa fie complet sincer… ce spune asta? pare ceva de genul “crede-ma, acum, cand iti spun ca n-am fost sincer atunci”…;

- si probabil-sigur ca (le stiu si eu!)… a auzit cel putin o gluma (incerc sa ma exprim frumos!) de la oamenii din jurul lui/nostru, fosti colegi, cunostinte etc. pentru ca nu a… fost cu mine; so… he wins points, chiar si doar in fata lui;

- si ma intreb daca nu sunt nedreapta, caci ce din toate astea spune ca nu poate fi sincer si… el-insusi?

- si oare nu doar imi este frica sa am incredere in cineva? [la mine in dictionar se cheama “incredere” tocmai pentru ca nu are nevoie de a fi dovedita in vreun fel, altfel ar fi “fapt cunoscut”, nu?]; dar nu pot sa vorbesc cu el despre astea, caci, really, ce-ar putea sa zica? ori n-am de ce sa vorbesc ori degeaba vorbesc… Oricum raspunsul este acelasi si se ajunge iar la… i-n-c-r-e-d-e-r-e – ceva ce urasc si la care, din anumite puncte de vedere, daca nu chiar toate-mereu, stiu ca stau fooarte prost, desi stiu ca nu degeaba stau prost sau ca asta nu e un lucru rau, in general;

- relevant – ceva ce realizez in fiecare secunda cand ma gandesc la relatii: cand iesi cu cineva, exista doar 2 variante – fie veti trai impreuna fericiti pana la adanci batraneti, fie, mai devreme sau mai tarziu, mai frumos sau mai urat, va veti desparti – simplu, nu? si nu ma vad happy ever-after cu el (sau cu altcineva, de altfel), la fel cum nu ne vad zicandu-ne sincer bye&stay friends, so… is it worth it? Daca as sti ca e sincer si se poarta asa cum se poarta din suflet si nu doar pentru ca stie ce butoane sa apese… da, se merita! Dar increderea in sinceritatea lui vine din increderea in sinceritatea din prietenia dintre noi, so…; ca exemplu, realizez usor ca, desi am stat mult si de destule ori la povesti, nici macar o data n-a discutat despre… scheletele reale din dulapul sau (cu totii o dam in bara - when you’re over 30 and have had a life, u must have things that you’re not proud of, zic eu). Chestia e… really strange, between REAL friends, trust me!…

- iar cand sunt cu el… nimic din toate astea nu mai conteaza; eu, care incerc sa gandesc logic si sa-mi traiesc viata dupa principiile in care cred, simt ca nimic nu mai conteaza, ca vreau doar sa ma bucur de acele momente si ca o sa ma gandesc la toate mai tarziu; romantic, nu? daca ai 17 ani si minte de 10… poate!; si stiu ca daca simt ca nimic nu conteaza etc. etc. exista cu siguranta ceva ce-ar trebui sa conteze si, evident, o face, stiu ca nu sunt decat niste momente, stiu ca ar trebui sa ma gandesc la toate atunci etc. si, totusi,… NU CONTEAZA! atunci… Iar partea cea mai tare e ca, desi nici nu cred ca pot sa numar cate chestii, cumva, totusi, am calcat in picioare, de buna voie si din proprie initiativa, si desi ma mustra constiinta, nu regret nimic. Dar o relatie… sanatoasa, normala si frumoasa n-ar trebui sa aiba sau sa presupuna asa ceva…

Sunt asa happy cu el, ca un copil! In fiecare clipa, parca ma indragostesc de el!

Spre binele amandurora, stiu ca asta, orice ar fi, trebuie sa inceteze, indiferent ce-o sa rezulte dupa!!!

Stiu ca ceea ce voi spune suna urat, dar in sufletul meu se simte altfel, cu totul altfel – luati doar ideea frumoasa: pentru ca niciodata nu m-am gandit la a fi cu el, ma simt ca fata din povesti ce saruta o broscuta si se trezeste cu un print in fatza. Mi-am zis doar “pentru prietenul ce ti-a fost, ai, o singura data, incredere in el” si dintr-un… amic s-a transformat in barbatul pe care ma intreb cum de il merit. Sau daca n-ar trebui sa-mi schimb dioptriile la lentile…

Vrea sa fiu cu el!!! Doar daca ma gandesc la el zambesc. E very real faza cu zambitul stupid, se pare, caci de cateva zile sunt numai un zambet!

Vreau sa-l cred, vreau sa fie omul minunat ce incep sa-l vad, vreau sa-l cunosc si sa-l inteleg mai bine, vreau sa-l vad fericit si vreau sa ma bucur de fiecare clipa! Si nu vreau sa imi fie frica ca ma mint singura!…

Lasand la o parte tot ce a fost pana acum… daca e sa fiu sincera si cu mine insami… daca… nici macar azi, in seara asta, cand vroiam sa fiu cu el si cand spunea, doar acum cateva ore, ca vrea sa ne vedem, iar acum e cu ea si stiu ca va gasi, daca va gasi, o scuza stupida, ci maine… daca maine ar veni si mi-ar spune ca vrea sa fie cu mine, stiu ca mi-as transforma viata intr-un haos total si as avea incredere in el la absolut orice si as trece peste toate si-as inventa ceva, orice m-as pricepe, ca sa putem fi impreuna. Chiar de-ar trebui sa inventez un alt oras in oras si un nou “normal” pentru normalul unei relatii… pentru ca atunci inseamna ca tot ce-a fost intre noi, nu doar in ultimele zile sau aseara, ci in toti acesti ani, a fost… real, nu le-a facut doar ca sa… faca sport si am avut intr-un om deosebit un prieten sincer, iar pentru a fi cu un astfel de om, eu si fetita mea, totul se merita! Iar daca ar spune doar ca nu vrea sa ne mai vedem pentru ca vrea sa fie cu ea, l-as respecta mult mai mult, simtindu-ma si mai mizera…

DAR… QUESTION: daca are asa principii si tine la mine atat de mult si daca si-ar dori atat de mult sa fie cu mine… de ce este acum cu o alta femeie? si, papuceii mei, dupa ce iti petreci seara cu o persoana care inseamna ceva pentru tine… nu reusesti/uiti/habar n-am ce  sa o suni, nothing more, cand ai spus, tu singur, din proprie initiativa, ca o vei face? Iar daca m-ar fi placut sincer… n-ar fi iesit de la inceput cu o prietena de-a mea, in nici un caz, nu? Si, in primul rand, un om cu principii reale, nu doar rostite, n-ar fi zis nimic, nu mie, ci oricarei fete, cat timp era cu altcineva – cum vine faza “imi place de tine, desi sunt cu x”? Daca iti place de o femeie, ce cauti cu alta sau daca esti cu una, de ce nu taci din gura: cat de corect, fata de ea, este sa ii spui “Salut! Mie imi place de tine – nu acum 50 de ani, ci right now, cand sunt cu x! N-ai vrea sa… vedem ce iese [-mi fii amanta, ca, na, ce altceva ai putea fi, mai ales ca daca te-as respecta as tacea din gura?]?”. Mrrr!…

Really, inteleg sa fii cu cineva si sa ti se intample sa iti placa de altcineva. Nu vad de ce nimeni n-o accepta ca parte normala a vietii sau a relatiilor! Esti cu cineva si cunosti o alta persoana de care, realizezi la un anumit moment dat, ca iti place. Ok, ce nu e normal? Faptul ca esti cu cineva nu inseamna ca incetezi sa existi ca om normal, ca nu mai vezi nimic in jurul tau sau ca singurele sentimente ale tale ajung sa fie legate de acea relatie. Pe bune, gandirea asta mi se pare infantila! Bun, dar cand realizezi ca iti place de o alta persoana te opresti si te gandesti o secunda de care iti place mai mult, ce e corect, ce vrei sa faci  si, mai ales, CE ALEGI sa faci. Poate ca iti trebuie ceva timp ca sa le procesezi pe toate, poate ca realizezi instant ce si cum, dar… o faci!!! Si esti sincer si corect cu tine si cu cei din jurul tau! Bine, lucrurile sunt mereu complicate, dar, pe scurt, le accepti si… you deal with them… somehow!… S-ar putea sa ajungi doar sa fii constient ca o doar placi pe acea persoana putin mai mult decat “normal mode” sau ca esti atras de ea sau ca orice altceva si sa realizezi ca omul cu care esti este cel cu care vrei sa fii  SAU sa realizezi ca de fapt ai prefera sa fii cu cealalta persoana decat cu cea care esti. Punct. Simplu. Oricum, accepti realitatea si esti corect, daca nu si obligatoriu sincer!

La fel, inteleg sa-ti placa de cineva, dar, din anumite motive, sa nu incerci sa fii cu acea persoana, ci/sau sa alegi sa fii cu alta. Bun!… Dar atunci ce mai vrei? Ai ales, nu? Stick by your choice, asuma-ti alegerile facute! Si lasa lucrurile asa cum sunt, caci doar tu, singur si nesilit de nimeni, ai facut acele alegeri!

Pe scurt… that’s what I don’t like about him right now: e si-n caruta si-n…

Oricum… si daca gresesc si mi-o iau frumos si elegant… macar stiu ca am mai dat o sansa cuiva, ca am mai incercat si am lasat garda jos. Eu imi primesc pedeapsa pentru a fi “the other woman” de la constiinta mea si nu numai, iar ea va fi fericita in continuare fara sa afle nimic vreodata.

MI-E DOR DE EL!!!

Mda, pariez ca exact la mine se gandeste si el acum, langa ea. Ce tare sunt eu: ii caut ceva pana ii gasesc!…

[16.07.2012 – 00:39]

Sunt curioasa cu care ar fi ales sa ramana, daca n-ar fi avut posibilitatea de a ramane cu amandoua. Dar, hei, asa exista si sansa sa ma aleaga pe mine (castigatoarea titlului de “iubita oficiala=aia de nu stie ca el e cu mai multe”!!! Ura, nu?!), iar atunci nu as mai fi putut sti daca alege sa fie cu doua femei ce tin la el sau are caracter… d-ala adevaratu’, adica singur si nesilit de nimeni!… Complice

Si mai e o vorba… “de ce sa cumperi vaca, daca poti avea lapte gratis?”, so I’ve learned something new about him…

Daca ma gandesc la cum era cand eram cu el… as vrea sa fie langa mine acum. Daca ma gandesc la realitate si the big picture… ma intreb de ce irosesc macar o secunda dorindu-mi sa fie langa mine.

Asa ca m-am hotarat: zilele astea au fost real nice, dar totul trebuie sa se termine. Nu regret nimic si daca ar fi s-o iau de la capat as face toate exact la fel. Cu ocazia asta am vazut si ce inseamna sa nu-mi respect propriile reguli si principii! Trebuie doar sa gasesc un mod de a-i explica asta fara sa se simta prost… Pana la urma, el n-are nici o vina, caci eu am acceptat, si nu merita sa se simta aiurea sau folosit! Si stiu ca se va simti asa daca ii spun “bye&nu mai vorbim niciodata”, insa sa ramanem prieteni… nici asta nu mai poate functiona! Il cunosc destul cat sa vad ca daca il tratez ca pe un prieten, ca pe un amic, indiferent de cum il vad, el o sa gandeasca ceva de genul: “Si ei, ca si multor oameni din jurul meu, puitn ii pasa de mine! A vrut doar o aventura si s-a folosit de mine pentru ca m-am oferit ca fraierul.” = “nobody really cares about me, real me, the way I am, just for me, not just for themselves!”

Oricum, privind la ultimele cateva zile, n-a avut decat o sansa, de la inceput, iar sansa asta implica sa fie sincer si corect fata de toata lumea si sa nu faca nimic ce nu era corect, indiferent daca i s-a oferit ocazia sau nu. …Nu ca eu as fi fost corecta, realizez asta, si nu pentru ca toate astea au fost un test. Pur si simplu, eu am facut ce-am vrut si ce-am crezut ca e mai bine, el la fel si… asta e rezultatul! Punct si pauza! Desi tot as vrea sa nu fie asa…

Tristețe