Ma gandeam aseara, inainte sa adorm, la problemele unui prieten. Asta m-a facut sa realizez o mare ”problema” a multor oameni, inclusiv a mea.
Vietile noaste se scurg intre a incerca sa rezolvam “problemele” zilnice si a incerca sa le rezolvam pe cele “persistente”. N-o sa dezbat acum faptul ca fericirea vine din interior, ci o sa ma revolt impotriva lipsei de apreciere pe care o acordam clipei, pe care ne-o acordam.
Suntem ca niste robotei: ne miscam de colo-colo incercand sa rezolvam problemele de care ne lovim sau sa obtinem lucrurile pe care ni le dorim fara sa ne gandim o clipa macar ca am putea sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem, de ceea ce facem, de aerul rece si poluat de afara.
Vechea lectie cu paharul plin!…
Ne vom uita in urma, peste 1 an sa zicem, si ne vom aminti ceea ce am facut, unde am fost si ce am vorbit, dar nu vom avea prea multe amintiri despre momentele in care am realizat ca suntem fericiti.
Fericirea nu poate fi savurata cu adevarat daca nu avem constientizarea faptului ca suntem fericiti. Iar acest lucru nu ar trebui sa astepte ocazii speciale.Daca ma gandesc bine, eu sunt chiar fericita acum in pauza mea de lucru, cu povestile mele si cu micutza Piaf (ce altceva s-ar potrivi mai bine dispozitiei mele?)!…
Si vreau sa ma mai simt astfel, fericita SI impacata, azi!!! De mai multe ori in aceiasi zi chiar!!! Si, daca se poate, si maine… Iar daca o sa ma straduiesc poate o sa imi amintesc promisiunea asta si peste ceva timp…
Postări
