Sambata trecuta a fost cununia civila a surorii mele. A urmat unei saptamani care e putin spus ca a fost stresanta si aglomerata. A urmat… multor lucruri. De cand am deschis ochii, in acea zi, nu mi-am dorit decat sa beau. Si, totusi, de atunci, ma simt… norocoasa – foarte norocoasa.
Pentru a-mi face ziua mai buna, un… (nici nu stiu daca pot sa-i spun prieten, caci oamenii inteleg cu totul altceva prin cuvantul asta) dulce om mi-a tinut companie ore intregi… multe ore!, incercand sa ma faca sa ma simt mai bine, inclusiv m-a tinut de manutza, ca pe un copil, pana m-am calmat cat sa adorm. Si atunci am realizat CAT de norocoasa sunt! Or fi multe in viata mea… asa cum sunt, dar nu cred ca am putut face vreodata ceva pentru care Domnul sa-mi dea astfel de oameni in jur!… Sau un copil ca cel pe care il am… sau un barbat ca cel cu care ies!… Pe langa sanatate si muuulte altele!
Cate femei au parte de amici care… parca, sa apara ca din senin, atunci cand au mai mare nevoie sa nu se simta singure si cand nu mai suporta pe nimeni din jur, care sa stie sa fie sinceri si… multe altele si cu care, lucru chiar neobisnuit, sa stie ca pot doar dormi intr-o camera de hotel? E un lucru destul de special, pe putin…
Cate femei au parte de copilul pe care nu doar sa-l iubeasca, ci de care sa poata fi mandre si care sa simta ca li se potriveste in si din fiecare fibra a lui? Cu siguranta, e cel mai special lucru din lume…
Cate femei au in viata lor un barbat la care sa descopere in fiecare zi alte lucruri frumoase, pe care sa se merite sa-l astepte zile intregi, cu care sa se simta… happy, very-very happy?
Ma simt… foarte-foarte norocoasa pentru… timpul, pentru momentele pe care Domnul mi le da!
Acum… trebuie sa va las… agitatia-agitatiei reincepe: sambata imi voi vedea surioara mai mica maritandu-se in fata altarului si nu doar cu ochii mei, ci stiu ca prin ei va privi si bunicutza mea, alaturi de tot Cerul, mandra, senina si cu toata iubirea pe care un suflet o poate cuprinde, dincolo de orice granite – ale timpului si ale existentei. Amandoua o vom privi, cu ghidushul meu in brate… Deja nici nu pot sa ma gandesc la asta fara sa plang de… nush, nici eu nu stiu de ce: de emotie, de fericire, de… ceva frumos si, totusi, putin melancolic - asa cum e clipa ce reuseste sa fie importanta, cu toata micimea ei, in fata intregului timp. Niciodata n-am inteles pana acum ce are lumea de plange la nunti, oricat i-ar impresiona sa-i vada pe cei dragi recunoscandu-si iubirea in fata Domnului. Dar vreau atat de mult sa fie fericita micutza mea surioara… Vreau sa aiba viata pe care si-a dorit-o, pentru care a muncit atata, si care s-o faca foarte-foarte fericita, atat de fericita ca nici nu exista cuvinte!…
Sambata… mai e asa putin… deja pot sa numar orele!!! Acum, dupa starea civila, dupa muuult timp pe care l-am avut ca sa ma obisnuiesc cu ideea, nu-mi vine sa cred ca sis-ul meu, care nu-i decat un copilas in felul ei, se va casatori cu… un alt copilas ca si ea… pentru a-si imparti viata cu drag, din iubire, cu bune si cu rele (cat mai multe bune, sper!), curat, simplu si normal, pentru a deveni parintii unor alte mici vieti de care sa se bucure impreuna.
In mijlocul-mijlocului unui oras aglomerat, printre alte atatea vieti, sambata dupa-amiaza, ei isi vor promite cu incredere in fata Domnului sa creasca impreuna, sa imbatraneasca impreuna, sa se respecte, sa se ajute, sa-si faca zilele mai frumoase, mai bune si mai usoare unul altuia, sa invete sa se iubeasca in mii de feluri diferite, PENTRU TOATA VIATA LOR, ZI DE ZI!…
My sweet little sis…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu