P.S. Deși

P.S. Te iubesc, dar nu cred ca e o idee prea buna sa sti asta.

Viata e nostima. Viata este foooarte nostima. Noi suntem cei care nu-i apreciem mereu umorul asa cum se cuvine.

Dupa o seara de nerepetat, ma trantesc imbracata in pat, pun net-ul, pentru blog, si, in secunda urmatoare, din reflex, nu din dorinta de stiri, deschid Outlook-ul. Primele cuvinte ce mi-au cazut sub ochi au fost:

Doar daca dialogul nu mai are mistere pt tine:

Ah, apropos, ai observat ca nu ma mai iubesti?

[copyright noconclusion.blogspot.com]

So… I’m not the only one who had an amazingly sucky night! Viata e nostima, nu? Hmmm… Sau poate doar alcoolemia.

Grant Lee Phillips - Smile
Asculta mai multe audio diverse

Cand tata m-a intrebat ce este pe 21 august, chiar inainte sa ies pe usa, am stiut ca ceva rau se poate intampla, dar m-am gandit mai mult sa conduc atenta decat la altceva.

Let’s see… i-am spus adio. Cui? LUI. Cum? Cu zambetul pe buze. De ce? Asta e partea interesanta!…

Si eu care credeam ca doar nu pot sa vorbesc cu el! Se pare ca si despre el!…

EL… De unde sa incep? Cum l-am cunoscut. Prietena mea iesea cu el si ne-am intalnit intr-o sala de biliard unde, pe vremea aia, nici nu calcasem macar si unde, initial, n-am vrut sa intru, pentru ca “e plin de vagabonzi”; iar in seara asta m-am asezat la o masa acolo si-am baut singura pana m-am saturat. Cand? Hmmm… acum prea multi ani. Dar azi am hotarat sa fiu matura, sa fiu normala, sa nu mai am “obsesii adolescentine”, sa nu mai cred in… magie. Sa nu mai cred… in suflet, sa nu-l mai ascult. Sa cred… sa cred in logica si in realitate. Sa cresc, sa invat.

Sa invat? Ce sa invat? Cat de idioata sunt si cat de idioata pot deveni? Nu, merci! Sau, ma rog, serviti, va rog, specialitatea casei! Eu am incercat si e tare senzatia!

Mi-as admira curajul daca nu mi-as dispretui slabiciunea atat.

Daca ceea ce scriu nu are logica, nu va ingrijorati, gandurile mele nu au, de obicei, nici un fel de logica. Adaugati doar ceva prostie acolo si m-ati prins din urma. Ce simplu ar fi daca logica, inima, toate, ar fi impartite egal, in toate compartimentele vietii mele.

Prea mult suflet ca sa fiu realizata profesional si prea multa logica ca sa fiu fericita ca femeie. Again, no? Mrrr…

Nici nu as sti de unde sa incep. De asta nu v-am scris niciodata despre EL. Sau poate pentru ca era ceva ce vroiam sa pastrez doar pentru mine. Tinand cont de antecedente, sunt cam 10% sanse sa public ceea ce scriu acum, so… no harm done, anyway.

“Nu o sa-l mai vad niciodata” - se invarte obsesiv in capul meu!… Iar daca o sa-l vad, o sa fie, oricum… cold, ice-cold.

Cumva, ceea ce gandesc, ceea ce e important, nu pot scrie.

So… 24/7, sunt o mama buna, incerc sa fiu o prietena buna, imi pare rau ca nu sunt o fiica buna, incerc sa fiu cea mai buna la job, oricare ar fi ala, pun capacul la pasta si aranjez, seara de seara, ceva jucarii de 2cm/bucata… am dreptul sa ma imbat cand simt nevoia s-o fac, nu?

Cand m-am dat jos din masina l-am sarutat… pentru ca stiam ca va fi pentru ultima data si, stiti, chiar lipsea ceva. Ceva really big. Nici nu puteam sa-l privesc in ochi sa-i zic “la revedere”.

Am citit undeva, acum vreun an, ca “cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata”. Nice, no? It really works, if you’re interested. Hurts like hell, but it works.

“DESI ESTI PARTE DIN TRECUT, TE VOI IUBI MEREU.

APROPO, TE IUBESC, CHIAR DACA NU AI NEVOIE DE ASTA. [my name]

[my name] inimioara [his name] - {probabil ca sa potriveasca in peisaj}

NU AM 18 ANI, ASA CA NU VISATI CA VIATA VA DEVENI MAI SIMPLA CU VARSTA.”

Imi place sa ma consider o persoana cu bun simt. Am reusit sa traiesc 28 de ani fara vreun act de vandalism la activ. Nu am zgariat niciodata nimic pe vreun copac, pe vreo balustrada sau vreun perete, cel mult am mai luat la pumni faianta, de cateva ori, si am mai aruncat cu ceva alimente (moi si, evident, ecologice!). Dar in seara asta, dupa cateva pahare, la plecare, am simtit nevoia sa scriu, printre lacrimi, randurile de mai sus pe usa W.C.-ului murdar, plina de inimioare si injuraturi analfabete. A fost catharsis-ul meu, oarecum. Unul care inca ma uimeste, but… I try to enjoy it now, ‘cause tomorrow I’ll be even prouder!!!

Dupa cum vedeti, nu prea pot sa scriu despre EL, desi gandurile mi se invart cu o viteza de invidiat.

Si daca ramuri bat in geam, e ca in minte sa te am; si daca stele bat in lac, e ca durerea mea s-o-mpac; si daca norii desi se duc, e ca aminte sa-mi aduc… Acum vreau norii desi si stelele si sa locuiesc la ultimul etaj!

Intorcandu-ma din… tr-un alt oras, acum cateva luni, destul de trista, am auzit…

Vescan & Ligia - Ultima ploaie
Asculta mai multe audio diverse

As fi platit pentru melodia asta acum vreo doua ore. Sau pentru Coltrane - merge la bautura, singuratate si lacrimi analitice, nu?

Hai sa vedem: in primul rand, am primit o invitatie la un “suc”; iar “blonda” (citam, de data asta) cum sunt, nu am realizat, in timp util, ca omul a specificat sincer, care e ideea, meaning ca e singur acasa, so… cand mi-am dat seama cam cat i–as putea incurca planurile, era deja prea tarziu, apparently!

De ce nu m-am culcat cu el? Pentru ca luna asta vreau macar sa fac ceva slutty inainte de a ma simti ca o curva ieftina. Rezolutia anului nou pentru august - si daca n-a fost, ar trebui sa fie!!! Mrrr…

De ce-l iubesc atat? Pentru ca are cel mai frumos suflet din lume - si nu e doar o expresie (exceptiile sunt my daughter and my granny). La un moment dat, am vazut asta la el si… nu sunt multe lucruri de care am fost sau sunt atat de sigura. Poate, someday, o sa gasesc o inima la fel de mare, dar nu cred ca asta ar schimba ceva. Nu zic ca e vreun ingerash - foooarte departe de asta - sau perfect – si mai departe de asta, dar e un om deosebit bun, acolo, undeva, in sufletzelul lui.

But there’s a downside to this: orice ar face, gasesc, cumva, o explicatie logica si normala, deci nu ma pot supara pe el. Doar pe mine. Pentru ca-mi pasa, pentru ca asist, pentru ca nu ma indepartez, pentru ca ma doare. Si-l cunosc destul de bine, indeajuns chiar incat sa-mi asigur o seara in care sa pot bea singura, la doua noaptea, when not too many bars are open ‘till that hour, in my town, while he’s out too.

De ce am preferat coniacul in locul lui? Pentru ca mi-am uitat masochismul acasa!

So I’m stupid! That’s all that I have to say. And what, if I am? Who the fuck cares?! Just me!

Nobody knows this little rose, only a butterfly, hastering from far journey, on it’s breast to lie…

Din pacate aceasta realizare nu va opri bis-ul; sper doar ca acesta va fi in compania altui actor si nu vor durea atat aplauzele.

Ascultandu-l in aceasta seara mi-am promis ca nu o sa mai spun vreunui barbat ca-l iubesc. Ever. Never-ever. It always turns out bad. Apropo, stiti ce simpatice sunt glumele pe aceasta tema? Uimitor de hilare! Imagine this: ma mai iubesti? hi-hi - chiar ma iubesti? hi-hi - daca tot ma iubesti, mie nu-mi iese nimic? hi-hi.

Hi-hi-hi! Hi-hi-hi! Hi-hi-hi! LOL-LOL-LOL Macar suntem amuzante, nu? Eu si sentimentele mele, adica. Chiar si pentru mine, daca reusesc sa trec de patetica tristete si sa-mi vad lungul prostiei!

Ah, apropos, ai observat ca nu ma mai iubesti? … As vrea ca el sa fi gandit asta, in toata profunzimea gandului ce l-a scris. [this was mean-me – a really-really mean version of me] Oricum n-ar conta pentru el, nici macar pentru his self-esteem. Nu ca mi-ar fi placut asta – I’m not that mean, just wishing I wouldn’t have done such a fool of myself.

Viata m-a invatat ca daca ai ceea ce ti-ai dorit, nu ai decat dupa ce nu-ti mai trebuie, so...

Vreti sa stiti alt lucru grozav, pentru mine? Sa nu pot articula un cuvant, un cuvintzel, cand gandurile-mi alearga cu viteza luminii. Eu vorbesc destul de mult, spus cu modestie. Puneti-ma sa tin un monolog doua ore si e posibil sa ramana lucruri nerostite. Da, dar vorbesc despre prostii. Nu despre ceea ce simt, nu cand conteaza ceea ce zic, macar pentru mine. La asta stau naspa rau de tot. Ma potrivesc in bancurile cu barbati incapabili de comunicare chiar mai bine decat in cele cu femeile soferitze.

Dar in seara asta am hotarat: nimeni nu va mai rade vreodata de ceea ce simt si niciodata n-o sa mai vreau sa fug, sa intru intr-un scaun, din cauza unui barbat. Nici unuia nu i-a pasat vreodata de ceea ce simt, nici un barbat n-a avut vreodata incredere in mine, niciunul n-a crezut in mine. Asa ca de ce sa mai incerc?! De ce sa mai fiu sincera, daca asta nu face nimanui nici un bine? Ii fut cat sa se simta cei mai tari barbati, ii amuz cat sa se simta interesantzi, ii uimesc cat sa se simta provocatori si ii ingrijesc cat sa se simta rasfatati. Le ajunge. Cui ii trebuie iubire? Oricum doar asta vor toti. As putea chiar sa tai vreo doua activitati. Chiar trei, la unii. Nu e prea mare filozofia cand ai inteligenta, cinismul si indiferenta necesare ca sa joci piesa artistic. Zambesti cochet, dai din gene si oftezi gratzios, cum spuneam odata, si e convins ca-l si iubesti, daca-i trebuie si asta ca sa se simta bine.

Macar pot sa-i spun lui fii-mea, cand voi auzi ca e indragostita, ca am trait experienta, destul de rara, cred, dar neasteptat de reconfortanta si enervanta in acelasi timp, in care un tip sa fie amuzat, in ideea “you need it”, ca nu te culci decat cu el. Bad karma, honey, I woudn’t have done that!

But when my humor will kick in I might have lot's of educational of stories like this. :)

Apropo, al doilea gand, dupa “want booze”, cand m-am asezat, singura, la masa, in seara asta, a fost sa intru inauntru si sa-l fut pe primul care se ofera. Slava Domnului, ca hepatita si telefoanele insistente nu ma pasioneaza! Dar apoi am analizat serios, de mai multe ori chiar, ideea de a chema un friend la un suc – genul de friend care ar fi stiut ce are de facut daca eu il sunam pentru un suc. Dar nici unul n-ar fi meritat satisfactia de-a ma vedea ca sufar (am zis ca sunt ushori, nu prosti!). Dar inca mai analizez posibilitatea… Lacrimile se ascund usor sub zambete, cand te intereseaza doar machiajul si lenjeria.

[Pana la urma, am si chemat un friend: genul de-i repara lustra matusii de vreo 50 de ori si apoi viseaza sa te futa. Ptiu, now it’s my bad karma!]

Observati ca as vorbi despre orice mai putin despre el…

Mi-aduc aminte ca, odata, cand a descoperit el cat de easy poate sa ma futa, multumita unei bune prietene si sinceritatii proprii prost plasate, i-am explicat de ce n-ar fi o idee buna sa ies macar cu el: pentru ca, stiindu-l si stiindu-ma, eram constienta si ca or sa doara mai mult decat trebuie toate… tampeniile :) legate de el. Habar n-am daca sau ce a vrut sa inteleaga, dar am gresit, nu? LOL

Sarah Connor - From Sarah With Love
Asculta mai multe audio diverse

Acum multi ani, privind tarancile muncite, cu mure-n cosuri, pe drumurile spre Hunedoara, cu un bebe in burtica si muuulta pace in suflet, aveam pe repeat melodia asta. Wonder what I was thinking?! Ma intrebam unde o fi, ce-o fi facand si… basically speram sa fie bine. Daca inchid ochii inca mai vad verdele dealurilor. Enjoy!

Daca ar fi sa fac ceva altfel… n-as schimba absolut nimic, caci atunci eu n-as mai fi eu, iar el n-ar mai fi el. Atunci de ce doare? Pentru ca unele lucruri asa sunt facute sa fie: chiar daca le intelegi, chiar daca nu le-ai schimba, they still hurt (singurele alte exemple ce-mi vin in minte sunt nasterea, injectiile sau kids going away to college, so… big lol).

Stiti ce urasc cel mai tare in momentul asta? Faptul ca nu e nimic ce sa nu inteleg, ca n-am nici o intrebare fara raspuns, ca n-am absolut nimic sa-i reprosez, ca nu sunt suparata nici un pic pe el, ca nu m-a mirat sincer ceva vreodata, ca nu m-a surprins nimic, ca n-am nici un fel de regrete, ca nu e nimic altceva care sa vreau… doar…

La terasa, printre umbrelutze, vedeam Lucefarul. As fi vrut sa-l rog sa-i spuna… Take care si bafta! Iti tin pumnii stransi. Nu o sa incetez vreodata sa cred in tine… , but what difference would it made?… It's just stupid!

By the way, I broke my promise.

Important mental notes

Mental note no. 1: Data viitoare cand merg la un picnic cu fiica mea vom cumpara, la plecare, o punga de strips-uri! Uriasa, pentru a compensa sangele supt de tantari.

Mi-a luat jumatate de ora, trei strazi si cinci magazine ca sa gasesc carne de pui (care era congelata bocna, dar valabila inca un an de acum incolo!) si inca o jumatate de ora ca sa aflu ca manganul se cumpara de la Peco. Ajunse la locatie mi-au trebuit peste 20 de minute ca sa identific piesele unui gratar, denumite de la A la P, dintr-o punga de surubele, piulite, lemnisoare si bucatele de metal, si peste o ora, cu toate instructiunile desenate, ca sa-l montez (timp in care carnea se dezgheta undeva intr-o sacosa, pe capota masinii). Ne-au ramas cateva piese de metal si cateva surubele, dar am reusit (poate ca, daca mai cumpar unul, primesc 3 la pret de 2). Dupa ce-am citit instructiunile de pe punga de mangan, si dupa ce am glazurat gratarul, timp de doua ore, cu lemnisoare din padure, in incercarea de a face carbunele sa se albeasca pe deasupra, am reusit sa realizam un fel de jaratic (stiu, asta si meritam, daca am citit instructiunile de pe sac!). Dupa inca o ora si muuulte comenzi de salata mai tarziu (fii-mea deja imi descria sandwich-ul ei preferat in incercarea de a ma impresiona sa renunt la friptura si de a-si dovedi foamea, while eu bagasem doar doua tigari, de la sosire), am scormonit din jar (renuntasem si la gratar, deja) vreo 3 copanele destul de rumenite cat sa poata fi ridicate. In farurie, doar unul singur s-a dovedit a fi vrednic de a fi mancat. Noroc ca am putut face salata - fara instructiuni, caci daca ar fi avut, as fi incercat sa le urmez, in pofida oricarei logici, si nici rosiile nu as mai fi stiu sa le tai corect, ceea ce mi-ar fi distrus orice sansa de a-i servi copilului nevinovat ce ma insotea ceva comestibil. Concluzia: stripsuri, portie dubla, and we’re really loveable persons. The forest-dog ( :) – gasiti-i voi alt nume!) adored us! We were his favorites. He fell in love with us and he promised to bark and bite and cry for us every time one of those master-chefs will step in their teritory.

Mental note no.2: Nu invita colegi insurati, impreuna cu familia, la un picnic in mijlocul padurii mici si aglomerate in nici o dupa-amiaza luminoasa; s-ar putea sa creada, ei si familiile lor, ca i-ai invitat intr-o camera de hotel (doar pe ei, pe barbati, cred, desi s-ar putea discuta si pe tema asta).

Oricum, o astfel de concluzie poate fi usor inteleasa din cauza similitudinii situatiilor. Sau poate ca nici macar nu s-au gandit ca as vrea sa il invit intr-o camera de hotel, poate si-au dat seama ca era foarte probabil sa violez omul in poiana insorita, in fata sotiei lui si a copiilor nostri. Who knows?! Sau poate ar trebui sa investesc intr-o noua editie a Codului Bunelor Maniere, de Aurelia Marinescu, of course, ca sa invat si eu subtilitatile noului stil de a raspunde unei invitatii. Sau poate, intradevar, familia aceea nu este interesata de picnic-uri, in general, poate le sunt interzise, poate stiau ca nu vom reusi sa ne gatim ratia de calorii si se temeau ca le vom ingurgita copilul sau poate sunt alergici la iarba sau la carbuni care nu ard sau poate sunt niste persoane extraordinar de sincere, care nu spun niciodata decat exact ceea ce gandesc. Again, who knows?!

Asa ca, de curiozitate, am facut un test. Am invitat, pentru maine, un alt fost coleg, cu familia, sotie si copil, pe care nu-i cunosc, la un gratar. Nu ca as vrea sa retraiesc experienta aceasta cat inca mai imi scarpin muscaturile de tantari de la ultima iesire, dar, hey, if they’ll freak out too, then it’s either the concept or me, if they’ll wanna go, then I’m ready to pay for my curiosity with another day sitting with ants in my lap, while thinking what a wonderfull mom I am taking my daughter to great outdoors so often. Si voi avea sansa de a lua notite despre cum se aprinde un foc si despre modul in care reusesc ceilalti oameni de pe Pamant sa prajeasca friptura pe gratar, cu succes, in mai putin de o ora seria.

Later edit: Cu toate ca nu au mers, oamenii nu s-au crizat. Iar faza ca nu au mers poate fi si vina mea, oarecum, intr-o foarte mica masura, bineinteles: cand mi-a venit stralucita idee de a verifica cam cum ar raspunde si altii la o astfel de invitatie, era deja trecut de “Noapte Buna, Copii!”, iar un sms, like the last time, nu mai putea fi folosit, asa ca le-am trimis un e-mail. Bineinteles, nu toti oamenii, cu copii mici si serviciu normal, isi verifica mail-ul sambata noaptea sau duminica la prima ora, so… azi, luni - zi de mail, evident - am primit raspunsul normal, politicos si inutil, pe care speram sa-l primesc. :) Asta era zambetul meu foarte fericit!

Mental note no. 3: Ia-ti o slujba bine platita, ca sa iti poti mitui copilul sa te iubeasca si daca il tii mereu singur in casa, nemaifiind deci necesar sa dormi pe mesele teraselor, cu sticla de apa in fata, oferind un spectacol cel putin caraghios. Asta ar putea rezolva si celelate probleme: as putea plati pe cineva pentru aprovizionare, as putea sa-mi cumpar un generator care sa alimenteze cuptorul cu microunde folosit pentru a dezgheta carnea de friptura, as putea plati un sofer, mare amator de prostituate de pe centura, care sa ne gaseasca o poiana linistita si fara manele, nu ne-ar mai trebui friptura comestibila (a vazut cineva vreodata oameni bogati si flamanzi?!), as putea cumpara un gratar mai inalt decat firul ierbii, as putea cumpara o masina in care sa transport un grill (suna mai scump, nu?) ce vine gata asamblat (si asta ar putea fi “masina de picnic”, din care/ in care sa nu trebuiasca sa car vreodata patura, rucsacul, jucariile etc.), as putea plati pe cineva care sa care totul pentru mine, chiar si pe mine, cand mi-e lene sa merg, si pe altcineva care sa scrie pe blog ce dictez eu, cand mi-e lene sa tastez si fac o gramada de greseli (deci un stenograf si un prof de romana), iar, cu toti barbatii astia in jurul meu, nici un om nomal nu s-ar mai putea gandi ca o invitatie la iarba verde este altceva in afara de o invitatie la iarba verde si voi fi, oricum, atat de bogata incat nimeni sa nu isi mai faca probleme cum ca, vreodata, m-as putea uita la oamenii mai putin norocosi la Loto (m-am razgandit, sunt realista acum - asa intentionez sa imi castig averea, imediat dupa ce invat sa completez un bilet) altfel decat pentru a-i angaja sa faca toate lucrurile pe care n-am chef sa le fac sau la care nu ma pricep eu. Ha!

Mi-e sooomn!… Raaau!… De asta vorbesc prostii!… Mai mult ca de obicei…

Yo La Tengo - My Little Corner of the World
Asculta mai multe audio diverse