Honesty

Trust is something really-really basic. Even for a conversation. There is no point in talking to somebody, if you can’t trusy what they say.

Si am fost destul de norocoasa incat sa inteleg ce inseamna un prieten despre care sa stiu ca orice l-as intreba, serios, imi va raspunde sincer – chiar daca ar fi ceva despre care nici el nu ar fi mandru, chiar daca ar sti ca as fi foarte dezamagita de ceea ce a facut. Asta este sinceritatea.
Cum poti crede pe cineva la lucrurile depre care n-ai de unde sa sti daca te minte sau nu, cand sti ca te minte, in fata, in legatura cu altele?
Sinceritatea este baza increderii.
Cu totii suntem oameni. Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Cu totii facem lucruri rele. Cu totii facem lucruri de care nu suntem mandri. Si, cu totii, suntem indiferenti sau nu vedem muuulte alte lucruri rele sau gresite pe care le facem; cateodata, suntem chiar mandri de ele.
Prietenia nu se bazeaza pe a fi perfect. Prieteni iti sunt aceea care tin la tine in ciuda faptului ca faci greseli. And those that belive in you, even when you screw things up… Asta e prietenia!
Inteleg s-o dai in bara. Inteleg sa faci tampenii – chiar si multe. Sunt putine lucrurile pe care nu le pot intelege. Dar daca nu ai puterea sa le recunosti, indiferent de consecinte, indiferent de ceea ce voi crede despre tine, nici macar in ceasul al 12-lea… atunci nu ai ce cauta langa mine. Punct.
Nu exista oameni perfecti. Niciodata nu am crezut ca voi gasi un astfel de om. Dar am sperat ca am gasit un om care sa aiba aceeasi definitie pentru “caracter” ca si mine – nu pentru mine, nu pentru a “castiga” ceva, orice, nu pentru a face impresie buna, nu pentru ca asa trebuie, doar pentru ca asa… alege sa fie, el, pentru el. Dar cat m-am inselat!…
Indiferent ce… refuz sa mai cred partea care imi place dintr-o poveste plina de minciuni. Am facut-o prea mult timp si de prea multe ori in viata asta! Nu raspunsuri frumoase imi trebuie. O conversatie nu e un quiz. Nu exista raspunsuri corecte. Nu ma intereseaza capacitatea de a manipula oamenii – excluzand ca esti agentul de vanzari de la firma la care lucrez… chiar nu-mi pasa! Nu sunt nici macar atat de superficiala incat sa masor inteligenta si/sau valoarea unei persoane in functie de… “rolul”? ei in viata – taranul de pe camp nu inseamna ca e mai “prost” decat presedintele… oricare, numai pentru ceea ce este: are doar o alta viata, a invatat alte lucruri, a facut si face alte alegeri etc. (oamenii chiar au feluri diferite de inteligenta, la fel ca si talente diferite – ar fi ca si cum ai compara marul cu cartea: ambele iti trebuie, ambele sunt bune, dar fiecare are alta natura si alt scop!). Dincolo de bancurile cu politisti si alte de-astea, am vazut prea multe ca sa mai fiu atat de naiva si ingusta la minte! Nu ma impresioneaza capacitatea de a gasi raspunsuri “diplomate” cand ti se cere sinceritate. Inseamna zero pentru mine. Toate astea ma lasa rece. Nici macar faptul ca cineva greseste nu este atat de important – conteaza cum, de ce, cum priveste asta, ce alege sa faca dupa s.a. . Dar cand cineva ma minte si continua sa ma minta, desi i-am explicat ca stiu adevarul… asta nu pot s-o inteleg. Ma indoiesc ca merita sa incerc s-o inteleg, macar - oricat as vrea, poate!…
Nu cer luna si cerul de la persoana cu care sunt. Sinceritatea, increderea, respectul, deschiderea, bunatatea, blandetea, rabdarea, empatia, dreptatea, corectitudinea, onestitatea, curajul (nu tupeul!), taria de caracter, puterea sufleteasca, pasiunea (in cel mai larg sens!), stapanirea de sine, modestia reala, demnitatea, credinta, dragostea si respectul pentru viata, pentru lucrurile simple, pentru munca, caracter, diversitate, frumos, cunoastere, cultura si educatie, bunul simt (nici macar asa-numitele “maniere” nu ma intereseaza!), intelepciunea, independenta in gandire, caldura sufleteasca, generozitatea (daca va ganditi la cea materiala, puteti schimba blogul!), simtul umorului, simtul practic, simtul perspectivei, simtul realitatii, simplitatea, capacitatea de a se adapta si de a-si recunoaste limitele si greselile, asumarea consecintelor propriilor fapte, curiozitatea (sanatoasa, fatza de viata, obiecte, fizica, chimie etc.!), imaginatia, puterea de a visa, optimismul, “comunicativitatea” si placerea de a munci, de a realiza ceva util si de a invata - ele mi se par cele mai importante de la persoana cu care vreau sa fiu, cu care aleg sa fiu. Cand exista intr-un om, ele… pur si simplu, exista si nu cer nici un efort. Dar, cumva, sunt mult prea greu de gasit…