Even dreams hurt

Tristetea intotdeauna este ca un burete
ce absoarbe apa vietii pana la a o face sa dispara.

Sa simti dorinta
si sa o sugrumi in timp
este ca si cum ai incerca sa umpli marea cu pietre
si sa incerci sa o traversezi.

Cand vezi ca nu poti suporta
golul singuratatii,
daca puterea doar in grai ti-a ramas,
invata sa joci teatru.

Cand simti nevoia -
nu e bine doar sa dai din tine
partea amabila si “ca totul este bine” -
invata sa plangi.

Invata sa plangi…

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Invata sa vezi si sa citesti!…

In capul meu, lipsit de spaniola, cam asa s-ar traduce melodia de mai sus. Cred ca i-am dat 50 de repeat-uri! Dar as schimba “Invata sa vezi si sa citesti!” cu “Invata sa iubesti privitul si cititul!”… – e mai bine sa le iei ca parte din viata si din tine si, prin prisma asta, sa inveti sa le iubesti.

Insa nu doar tristetea este ca un burete, ci si noi suntem. Trecem prin viata precum un izvor proaspat de munte ce trece prin ploi, apoi prin soare, iar ploi si soare, pe langa oameni, vai pustii si prin albiile de ciment ale oraselor aglomerate, un rau ce curge prin zi si prin noapte pentru a se varsa ca fluviu in mare. El aduna picatura cu picatura apa ploii, rauletzelor, el da putere norilor pufosi atunci cand e-ncalzit de soare, se face lacuri si trece baraje, isi sapa albia singur sau merge pe unde e condus, ajuta, cum poate, padurile, ogoarele precum si toate vietatile si-nunda brusc terenuri si asezaminte, dar duce, cu apa-i ce curata i-ar fi, nisip fin, pietre si gunoaie chiar si pana la varsare…

O apa curgatoare ramane la fel, o apa curgatoare, desi toate intalnite in drum o schimba.

Lucrurile care ne intristeaza astazi, care ne dor, nu devin mai bune cu timpul. Ele raman la fel. Noi, in fiecare zi, ne schimbam putin. Si totusi ramanem la fel. Ceea ce doare astazi, si maine sau peste-un an va durea. Vom avea insa experienta unui an in care a trait cu ele, in care le-am purtat de pe-un val pe altul. Uneori le mai pierdem pe drum. Alteori par mai mici, corodate parca de-o apa a timpului, pe langa cele mai recente. Cateodata le mai dam cu sclipici, incercand sa ducem cu noi lucruri cat mai frumoase. Alte dati le punem in vitrina, exponate importante la muzeul unei scoli a vietii. Uneori ele se pateaza si se uratesc in timp. Alteori le spargem in bucati si/sau le lipim de altele. Dar, de cele mai multe ori, le ducem cu noi, tot drumul, uneori si fara sa stim ca mai sunt acolo.

“Ramanem prieteni!…”, dincolo de politeturile societatii si intentiile bune ale oamenilor in general, poate fi spus cu sinceritate doar de cel care nu simte nimic pentru persoana cealalta. Cu sinceritate!… Cu sinceritate absoluta!… Adica cu bune intentii, mai degraba, ca in cartile de drept.

“Ramanem prieteni” = cea mai mare tampenie.

Poate, viata, prin cine stie ce ciudatenie a ei, va reusi, cum nu de putine ori se intampla, sa va faca sa va intalniti si sa va descoperiti si ca prieteni. Dar sa fii cu cineva si sa… “ramaneti prieteni” cand se termina totul intre voi este o mare tampenie, din partea amandurora. Incepand cu ala care-o zice primul si terminand cu ala care o accepta = o mare idiotenie.

Adica, acceptand ca v-a pasat cat de putin de ceea ce a fost intre voi, acum aveti motive destule ca sa nu mai vreti sa fiti impreuna cu persoana respectiva, dar… “ramaneti prieteni”? Tare! Really cool!…

“Ramanem prieteni” = incerc sa fiu dragutz = asa cred ca e politicos = asa cred ca e cool = vorbesc si eu orice, ca nu stiu ce sa zic = nu vreau sa par nemernic = asa pot sa-mi spun ca n-am fost chiar nem…  cu tine = simt asa ca intr-adevar am contat pentru tine si ma simt bine = putin mi-a pasat sa fiu cu tine & putin imi pasa de ce nu mai sunt cu tine = putin imi pasa ca nu mai sunt cu tine = te tin aproape ca, poate-poate, vreodata, mai merge ceva = nu e momentul sa fiu cu tine, asa ca te tin la congelator (bine, sigur, aproape) = am nevoie de ajutorul tau = nu mi-ai inapoiat CD-urile = vreau sa ma asigur ca iti tii gura inchisa = mi-e teama ca o sa te razbuni = vreau sa te oftic = sper ca ne vom impaca = n-am un creier propriu, dar, in filme, era misto faza = n-am creier propriu, dar cum stiu ca nu e chiar ceva neobisnuit ca oamenii sa mai ajunga sa fie si prieteni, cand chiar le pasa, cred ca asa functioneaza totul = imi place sa cred/stiu ca nici o fosta nu ma detesta = n-am cu cine sa-mi pierd timpul si-o sa te folosesc pe tine = vreau sa fiu sigur ca sunt primul care trece mai departe = nu am respect de sine = desi renunt la orice speranta, inca te mai iubesc = desi renunt la orice speranta, cred ca esti dragostea vietii mele = vreau sa-ti stric relatia cu ala cu care m-ai inlocuit = vreau sa ma razbun = vreau sa ma conving/inteleg ce exact a fost intre noi = imi plac prietenii tai = nu vreau sa iesi cu prietenul meu = nu vreau sa stie mama? ca ne-am certat/c-am fost magar = orice combinatie a variantelor de mai sus (lista poate fi muuult mai lunga, astea doar mi-au venit… cursiv + am folosit masculinul doar la intamplare, ele sunt valabile si pentru femei, evident!).

Pe bune, inteleg faza si cu intentii bune, din-politete-si-lasa-loc-de-“Buna ziua!”-daca-din-greseala-ne-gasim-vreodata-prinsi-singuri-intr-un-lift-blocat, but… really, oamenii chiar se asteapta la asa ceva, sa “ramana prieteni” pur si simplu?!

Cool: “Nu mai vreau sa fiu cu tine! Bye-bye! Gata! Ieri, da, da’ azi nu te mai sarut/tin in brate etc.. Ramanem prieteni, amico! Mergi la o bere?” Super-tare!!! Pe bune, cam asa s-ar putea rezuma ideea, fara alte inflorituri. Super, nu?

Ramanem prieteni…

“Sweety, tinand cont ca, cel putin o data, cumva intentionat, undeva important, n-ai fost sincer cu mine… ramanem prieteni??? Cool! No problem! Mergem si bem si-o bere impreuna, ca, na, prietenii sunt sinceri si poate asa imi explici si mie, pur si simplu, care-a fost toata faza! Eu iti mai spun ce parere am despre anumite lucruri pe care le-ai facut, tu imi mai spui despre iubita ta… why not?! Suntem prieteni, suntem sinceri si avem incredere unul in altul, si ne simtim bine impreuna!”

Asta ar fi trebuit sa spun - asta am gandit si asta gandesc. Da’ mie nu-mi place sa fiu rea, daca pot sa ma abtin (and, trust me, it wasn’t easy) si n-are nici un rost!…

Adunam, mergem mai departe, crestem, invatam…

Un pas in fatza altuia si altul in fatza ultimului… asa mergi. Daca nu poti, mergi mai incet, pas cu pas, pe rand, constient unde si de ce calci. DAR MERGI!