sâmbătă, 25 august 2012

How fiction can change reality

The simplest reason why reading is never going to be replaced by videos, movies etc.: there is nothing like it!

…Miercurea trecuta simteam ca o luasem razna: simteam nevoia sa bat pe cineva si singura persoana pe care mi-ar fi placut s-o iau atunci la palme as fi fost eu insami. Asa ca, pe seara, cand am observat ca nici macar documentarele de pe YouTube nu-mi mai pot capta atentia si, intr-o dispozitie prea putin sociabila, incepusem sa numar abdomene, am stins laptopul si am luat prima carte ce mi-a facut cu ochiul din biblioteca. Nu stiu cum as putea sa va descriu starea mea de spirit cand am inceput s-o citesc. Gandurile imi alergau, dezordonat, in toate directiile. De fapt, ele nu alergau atat de haotic cat se ingramadeau, toate, tocmai in acele coltisoare din care doream sa le gonesc, pentru a face ordine. Ca urmare a acestui fenomen, simteam ca nu-mi gasesc locul: vroiam sa fac ceva, dar nu stiam ce, caci n-aveam chef sa fac nimic, incercand sa nu fac nimic din ce mi-as fi dorit sa fac! Logic, nu?

Am luat cartea si, pana pe la sase dimineata, l-am urmat pe domnul de Bussy cu principiile lui onorabile prin tot Parisul anilor 1500, pana la Meridor si, din nou, inapoi la Paris, la frumoasa Diane, mieluselul din turma de lupi (si vulpi, hiene, ulii, porci, maimute, motani etc. si, doar din perspectiva circumstantelor, cerbi; ce mai, era o adevarata menajerie acolo, o ”Arca a lui Noe” Complice!). [Bineinteles, pentru ca eu sunt… EU, la 6 dimineata, intorcand ultima pagina, am realizat, furisandu-ma in varful picioarelor, in semi-intuneric (cu lanterna de la bricheta lool), ca acela pe care-l terminasem era doar vol. 1 al romanului si ca… nu gasesc vol. 2 – avem muuulte carti/mi-ar lua jumatate de zi sa le rascolesc! Know the feeling? Probabil ca nu, daca aveti obiceiul de a gandi inainte de a face ceva!]

Anyway… in mai putin de zece ore… ma simteam bine, impacata, linistita si, da, recunoscatoare ca am fost invatata ce inseamna o carte (sau cate poate insemna, in acelasi timp, o carte, daca vreti sa fiu exacta). Bancurile, citatele si cugetarile de pe FB, oricat de entertaining ar fi… nu va pot da niciodata ceea ce va poate da o carte, don’t even dream about it!

Mie, atunci, o carte mi-a reamintit cine sunt, cine vreau sa fiu, care sunt valorile mele, lucrurile in care cred, si, astfel, again, toate intrebarile mele si-au gasit raspunsul, fara a mai simti nevoia de a-mi face rost de alte probleme noi, incercand sa “rezolv” unele lucruri ce nu meritau nici o schimbare (theme of the month, la mine!).

M-a ajutat si sa realizez ce inseamna un prieten, dincolo chiar de propriile-mi definitii anterioare, si ca, uneori, atunci cand ai nevoie, poti gasi un prieten exact acolo unde nu te-ai astepta niciodata, never-ever (ce “Alice in tara minunilor”! “Alice mananca iepurele, cu tot cu Ducesa, in burta careia acesta se afla, fuge cu Palarierul si, din somn, se trezeste ca Regina de Pica, plimbadu-si copilul-pisica cu omido-tricicleta, intr-o realitate stone-Matrix”!… Adica n-i-c-i-o-d-a-t-a!!!).

How fiction can change reality (TED Education)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu