Experienta?

Cred ca as putea scrie o carte despre dragostea nefericita, despre iluzii si dezamagiri: as vrea s-o scriu despre fericire!!!

Oceanele sunt din lacrimi

In fiecare dimineata ma trezesc si incerc sa fac ceea ce cred ca e mai bine. Apoi, seara, ma uit in urma si ma intreb de ce nu a mers, unde am gresit de s-a ajuns aici, de AM ajuns aici.

Daca stii cum este sa te simti atat de singur incat sa doara, fizic aproape, si sa stii asta cand esti inconjurat tot timpul de oameni, cand ai atatia oameni in viata ta… atunci… partea proasta este ca nu esti singurul! Iar partea si mai proasta este tot asta: intradevar NU ESTI SINGURUL CARE SE SIMTE ASA! Partea buna nu exista.

Realitatea este insa simpla: in marea asta de oameni vom fi atat de ocupati cu a ne minti unii pe altii ca nu doare, ca suntem destul de buni incat sa meritam lucrurile ce le avem, ca viata este atat de nedreapta incat sa nu ne ofere, mai mult sau mai putin, pe tava ceea ce ne dorim… ca egoismul nostru sa ne orbeasca si maine la tristetile celorlalti, iar naivitatea noastra egoista, ce ne spune ca trebuie sa traim incercand sa obtinem ceea ce dorim, ne va ocupa iarasi indeajuns incat sa nu avem timp sa ne bucuram de ceea ce avem.

Eu stiu un lucru: cand te simti mult prea singur, nu cauta un prieten, ci fi un prieten. E singurul lucru care ajuta.