Intre Ingeri

Unele dintre versurile mele preferate:

Totuşi, iubirea de Adrian Paunescu

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Stefan Hrusca (versuri Adrian Paunescu) - Ruga pentru parinti

Asculta mai multe audio folk

Alte versuri, mai putin cunoscute, dar foarte frumoase:

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi de Adrian Paunescu

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

………………………………………………

………………………………………………

te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

 

---

 

Azi am ras si… am tot ras. N-am vrut sa ma gandesc…

Cand bunicuta mea a murit  am simtit ca am pierdut ceva imens, ceva ce nu voi mai putea avea avea/gasi niciodata. Si nu simteam ca doar eu am pierdut ceva, ci toata lumea, toata Viata. Cei ce n-au putut-o cunoaste pierdusera posibilitatea de a o face. Nu doar am simtit – am stiut asta. Voi sti mereu asta. Lumea a devenit in acea zi mai saraca si va fi mereu mai saraca. Indiferent cine o stie si cine nu, cine intelege de ce si cine nici n-ar avea cum, este adevarat. Da, stiu, asta zic toti cand moare un om important, dar, Doamne Fereste, sa simti asta!…

Atunci… asta am simtit. La fel, cand a murit Papa Ioan Paul al II-lea. Azi, din nou, am simtit asta. Bine, in nici un fel nu se apropie, nu se poate compara ce-am simtit, din punctul asta de vedere, cand a murit bunica mea cu ce am simtit vis-a-vis de ceilalti, dar… trece cumva, parca, prin acelasi loc.

Am avut astazi iar senzatia de deja-vu auzind povestile despre cum a luptat domnul Paunescu sa traiasca, pentru ca iubea viata, pentru ca mai avea, probabil, multe de facut, de spus, multe de trait.

Si, iarasi, cand l-am auzit, intr-o emisiune, povestind despre cum a fost internat… Cred ca el credea ca o sa se faca bine, spera atat de mult…

Bunicuta mea a fost internata de mai multe ori, de-a lungul anilor, si nu doar o data doctorii ne-au spus ca n-o sa mai traiasca. Nici o data nu am luat in serios chemarea de a merge si a o vedea la spital – am mers o singura data, iar atunci am vrut sa merg, cu disperare, din prima clipa. Si, de fiecare data, cand se facea bine, ne povestea apoi, in stilul ei minunat, cum a ajuns la spital, cum s-a simtit acolo, ce-a vazut, ce-a auzit acolo, ce gandea, ce simtea… Cand am vizitat-o ultima data, vroiam sa cred ca voi mai auzi astfel de povesti si despre “patzania” asta a ei. Dupa ce a murit, nu ma puteam opri… parca s-o aud cam cum ma gandeam ca ar fi povestit vizita noastra, spitalul, oamenii…

Am lasat durerea mea sa ii rapeasca ceea ce merita sa aiba atunci. Las durerea mea sa mi-o ia, zi de zi, mai mult, s-o duca mai departe, din ce in ce mai departe pentru ca mi-e mai usor sa nu ma gandesc. Si, daca , cumva, ma gandesc, sa nu simt.

Daca suntem vinovati de ceva, este ca uitam!… Prea multe, prea repede… Ne e mai usor!?…

Daca suntem vinovati de ceva, este ca uitam!… Prea multe, prea repede…

Oameni…

Sunt oameni pe care cand ii cunosc… ceva face click si care imi vor ramane mereu dragi in suflet. Pur si simplu imi sunt dragi… pentru un nu-stiu-ce al lor.

Si sunt oameni care, indiferent cat de frumos s-ar purta cu mine, nu se vor putea apropia de sufletul meu prea mult. Ceva… nu face click; ceva din felul lor de a fi ma tine mereu la distanta sau, poate, pur si simplu, nu ma identific cu ei, cu viata si/sau cu felul lor de a fi,  si astfel imi sunt mereu… reci!

Ronnie McDowell - Older Women
Asculta mai multe audio diverse

Si nu, n-am reusit sa stau acasa azi ca sa merg la Bucuresti.

What are you most grateful for today?

Sunt abonata la multe bloguri. Bine… multe in comparatie cu timpul meu liber, nu cu milioanele ce exista! Din cand in cand, le si citesc. Pe unele dintre ele… partial… cateodata… .

“What are you most grateful for today?” scria pe unul dintre ele. [inaintea unui post despre frumusetea culorilor toamnei, dar asta e irelevant!]

Me? Easy: pentru dulceata cuvintelor si zambetului fetitei mele. Pentru ca sunt destul de norocoasa incat sa le am. Pentru ca m-am putut bucura de ele.

Atomic Kitten - Someone Like Me
Asculta mai multe audio diverse

Dar apoi m-am gandit “what else?”… Hmmm… sa vedem:

1. Pentru ca m-am trezit bine dispusa. Pentru ca n-am trezit dorindu-mi un masaj.
2. Pentru ca am avut apa calda de dimineata. Pentru ca n-a trebuit sa incep iar saptamana cu un dus rece.
3. Pentru jumatatea de ora petrecuta cu printesa mea dimineata.
4. Pentru ca n-am gresit nici unul dintre sutele de calcule pe care le-am facut in weekend.
5. Pentru ca am oameni norocosi in jur. Pentru ca nici un muncitor nu s-a accidentat. Pentru ca n-au cazut. Pentru ca nu si-au strivit nimic. Pentru ca acum mi se pare doar amuzant faptul ca mi se inmuiasera picioarele si ma apucasera caldurile.
6. Pentru ca seful s-a abtinut sa maraie la mine, desi ar fi avut toate motivele.
7. Pentru ca nu am facut febra musculara.
8. Pentru morala primita. Pentru oamenii cu suflet mare. Pentru ca le pasa cat sa ma certe.
9. Pentru masajul primit.
10. Pentru copaceii rosii din fata geamurilor birourilor.
11. Pentru ca inca ma mai amuza ca tatal fetitei mele, cu 10 ani mai mare ca mine, se poarta ca un copil. Pentru ca inca mai am puterea sa zic doar ca se poarta ca un copil.
12. Pentru OpenOffice. Pentru ca m-am descurcat si fara MS Office, dimineata, cand Beta imi expirase. Pentru ca am reusit sa gasesc un torrent foarte bun de Office 2010 Prof. Plus. Pentru ca s-a descarcat rapid, s-a instalat normal si-mi merge fara probleme. Pentru cei ce lasa comment-uri la torrente.
13. Pentru ca am descoperit doua noi programele: Explorer 9 Beta si Win Live 2011, care-mi vor face viata mai usoara.
14. Pentru lucrurile noi pe care am invatat sa le fac pe calculator.
15. Pentru cateii de la serviciu, care stiu cand ii cert si cand ii laud. Pentru ca inca nu m-au muscat. Pentru ca imi place sa cred ca nu m-ar manca nici daca as fi primul om pe care-l vad dimineata.
16. Pentru ca turcii fumeaza.
17. Pentru ca oamenii te cred mereu usor cand le spui ceea ce vor sa auda.
18. Pentru ca nu mi-a iesit o vanataie prea mare de la cablurile scapate pe picior.
19. Pentru ca am ramas fara benzina abia cand ma intorceam acasa. Pentru ca era aproape de casa. Pentru ca nu ma grabeam atunci. Pentru ca doamna cu care eram are simtul umorului. Pentru ca soferii nu te injura (ce nu stii, nu se pune!) cand ramai fara benzina in mijlocul uneia dintre cele mai mari si aglomerate intersectii, la ora cand se iese de la munca. Pentru ca mai exista cavaleri. Pentru locurile de parcare goale. Pentru ca inca mi se pare funny ca raman saptamanal fara benzina.
20. Pentru ca mi-a trecut raceala.
21. Pentru ca n-am gasit o dezordine mai mare acasa.
22. Pentru sarmalele ce mi-au fost servite in pat la cina. Pentru ca am primit paine , tot in pat, de cate ori am cerut (adica de 3).
23. Pentru parfumul fetitei mele. Pentru dragostea ei. Pentru zambetul ei. Pentru glumele ei. Pentru firea ei. Pentru intrebarile ei.
24. Pentru ca imi place sa am dreptate. Pentru ca ma bucur indeajuns de aceasta placere.
25. Pentru ca mi-a venit o idee simpatica, de facut lunea viitoare, cu colegii piticei, dupa ce ies de la sport.
26. Pentru merele zemoase si parfumate.
27. Pentru ca “bobocica” a inceput sa se asculte cand rosteste un cuvant pe litere.
28. Pentru ca fetita mea a ales sa se joace cu cutia cu cele mai putine margele, nu cu cea cu cateva sute.
29. Pentru ca azi am functionat dupa ora veche.
30. Pentru ca laptopul mi-a pornit din doar doua restart-uri.
31. Pentru pps-urile frumoase pe care le-am primit. Pentru ca cel ce mi le-a trimis inca mi-e dator cu o vizita.
32. Pentru ca sora mea nu suporta tigarile cu aroma de cirese si astfel am ce fuma la 2 noaptea.
33. Pentru ca am dupa ce invata ceea ce trebuie sa invat.
34. Pentru ca maine nu voi merge la serviciu.
35. Pentru ca traiesc. Pentru ca Dumnezeu mi-a dat o viata frumoasa si care mi se potriveste.

Ar mai fi atatea… pentru ca n-am busit nici o masina, pentru ca imi iubesc masinuta mea cu personalitate proprie,  pentru ca mi se pare amuzant sa am o relatie speciala cu masina mea, sa-i vorbesc, sa o cert sau sa o laud, sa o rog sau s-o ignor si ea sa-mi raspunda, pentru ca sper ca as face asta si daca as avea un jeep alb manelist (hei, macar nu-si iau SUV-uri galben-taxi!), pentru ca nici nu stiu daca am colegi manelisti, pentru ca pot sa par interesata cand mi se citesc articole din Click!, pentru ca am un par ce-mi permite sa uit sa ma pieptan, pentru ca nu simt nevoia sa-mi verific machiajul in timpul zilei, dar ma distreaza sa intarat colegele sa vorbeasca 15 minute despre calitatea fondului de ten, pentru ca n-am dat nas in nas cu nenea-mosu’ director de care va spuneam ieri, pentru ca stiu ce le voi cumpara de Craciun colegilor, daca voi mai lucra cu ei, pentru ca e amuzant sa discuti depre calculatoare cu oameni ce nu stiu ce-i Google-ul, pentru ca ii inteleg foarte bine pe cei ce isi tot cauta amanta dupa amanta, chiar daca nu vreau sa-mi traiesc viata  ca ei, pentru ca inca mai pot dormi 3 ore pe noapte si functiona normal, pentru ca desene animate sunt toata ziua la T.V. pe cand emisiunile politice cele mai interesante sunt doar seara, pentru cum doarme fetita mea cu cate un piciorus pe mine, pentru cum ma pipaie noaptea in pat, pentru cum isi baga nasucul langa gatul meu si doarme asa…

Ce lunga ar putea fi lista! Si doar pentru azi! Si eu care am intrat in casa zicand ca am avut o zi de c…t!…

Totul tine de perspectiva! Acum nu imi mai par atat de rele!

I’m grateful for being… ME. By Me, if you want to!