joi, 5 decembrie 2019

Pubertatea toaletelor

Daca aveti o fiica la pubertate sau adolescenta... s-ar putea sa exersati desfundatul toaletei, lunar, pana cand o sa aveti abilitati de instalator. :)

Din pacate... "Cantecul olitei" nu vine cu instructiuni despre a nu iti infasura palma in 10 rulouri de hartie igienica, atunci cand te stergi, nici despre a nu arunca sulurile de hartie/ambalajele tampoanelor/bonurile/betisoarele de urechi in toaleta sau despre a rula tampoanele aruncate in toaleta (sau... oriunde, de altfel) si nici despre a mai trage apa si cand nu ai terminat, in cazul in care esti deranjat la stomac.

Dar... sa privim partea buna: odata ce copiii nostri trec de pubertate si adolescenta, daca nu gasim altceva de lucru... mereu ne vom putea angaja ca instalatori pentru desfundat w.c.-urile... celor care au copii adolescenti si, inca, nu au invatat sa faca asta la un nivel profesionist. :D

:)


P.S. Sfat: daca descoperiti problema atunci cand copilul are o nevoie urgenta de a merge la toaleta... nu folositi toaleta, ci puneti mai multi saci de gunoi intr-o galeata (la modul in care v-ati imagina a pune mai multe prezervative, unul peste altul :D :))))))))))))))) ), asezati un strat serios de hartie igienica in sacul de deasupra si... lasati-l sa isi faca treaba acolo: nimeni nu vrea sa desfunde o toaleta... iar una murdara e un cosmar. :D :))))))))))))))))))))

luni, 2 decembrie 2019

Majordomii telefoanelor

Acum mult timp, pe vremea cand telefoanele mobile de-abia aparusera, am auzit-citit ca numai majordomii sunt disponibili 24/7 (desi... ma indoiesc ca ei erau solicitati, frecvent, la orice ore si in orice momente). Cumva... aceasta constientizare a ajuns sa imi defineasca, de atunci, relatia pe care o am cu telefonul mobil.

Telefoanele mobile fac posibil ca noi sa putem fi apelati oricand si acest aspect nu este chiar ok, mereu.

Oamenii din jurul meu, in general, stiu 3 reguli legate de a ma suna:
1. Daca nu pot sa vorbesc liber atunci, raspund si intreb despre ce este vorba si revin, mai tarziu, cu un telefon.
2. Daca nu pot sa raspund, dar aud-vad ca ma suna cineva, resping apelul si revin mai tarziu.
3. Daca resping apelul si este o urgenta... persoana respectiva ori mai suna, inca o data, ori trimite un SMS, in functie de importanta problemei.

In viata mea sunt doua persoane care nu inteleg aceste lucruri simple: mama si alcoolicul cartierului - si ambii au tendinta de a nu raspunde - orice-ar fi si orice ai incerca si oricat ai insista, fara ca, macar, sa respinga apelul - atunci cand ii suni pentru ceva urgent si/sau important (da, si alcoolicul cartierului se pricepe la diverse lucruri si poate ajuta cu anumite probleme!).

duminică, 7 iulie 2019

C.F.R.-urile

Ni s-a intamplat de 2 ori, in nici 2 luni, sa fim intr-un tren C.F.R. caruia i s-a stricat locomotiva "in mijloc de drum", iar "nasii" nu pareau deloc surprinsi, ci, chiar, aveau un fel de "procedura" pe care o urmau: treceau prin tot trenul, raspundeau la intrebari si gaseau, fiecarui calator care pierdea vreo legatura, ce tren pot lua, odata ce "il invatau" si cum sa isi schimbe biletul.

Din toamna, de cand circul, iar, si cu C.F.R.-uri, des, facand zeci de drumuri in perioada asta... invatasem ca e inutil sa te astepti ca macar un singur tren sa ajunga la timp sau, macar, sa fie la limita decentei de curat-intretinut.

Mai nou insa... am invatat ca e cazul sa ne luam in calcul si faptul ca orice tren C.F.R., fie ca e IRN sau R, poate ramane, subit, in mijloc de camp.

:)

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

















Ei bine... sa privim si partea buna: tinand cont ca se intoarce pentru a schimba locomotiva, macar primim mai multi km de transport pe calea ferata pentru banii platiti, nu?! :)))))))))))))))))))))))))))))))))))

Pupicei si nu asteptati ca trenurile sa vina la timp, multumindu-va numai ca nu s-au stricat pe drum!
:)

XOXO


luni, 6 noiembrie 2017

A renunta

Poate ca intr-o zi voi scrie si o introducere la a "re-incepe" sa scriu pe blog. Acum... nu prea imi arde de asa ceva.

Astazi... s-ar putea sa fie ultima zi cand un bebelus va trai in burtica unei copile... Nu, nu e copila mea! Dar e copila cuiva... a cuiva care nu mai stie daca sa se se bucure pentru ca "problema" se va rezolva sau sa planga pentru ca ea exista sau sa urle pentru ce inseamna "a se rezolva"...

Astazi mi-am amintit despre ce inseamna sa renunti...

Adica... sa renunti la tot, la tot ce ai visat si visezi si ai fi putut visa etc., legat de o anumita persoana!...

Si ce nu am curajul sa ma intreb, macar, e daca a invata lectia asta, cat de usor poti pierde tot ceea ce inseamna mai mult pentru tine, intre oameni, implica si a fi, apoi... mai putin... om.

Pot sa va garantez ca, odata invatata... lectia nu mai poate fi uitata...
...O data invatata... e parte din tine: stii ca e posibil si stii ca o poti face si, oricat te ingrozeste, nu te mai sperie a face asta, din nou si din nou: stii ca soarele mai rasare, dupa ce trec si norii cei mai negri... chit ca... nici nu iti mai trebuie sa mai aiba aceeasi culoare...

Cand o inveti... plangi. Ca esti fata sau baiat... ca o faci cu lacrimi sau nu... plangi, stiu asta... fara doar si poate. Cand deja ai invatat-o... niciodata nu mai poi plange, pentru absolut nimic... la fel.

Daca intrebarea ar fi despre daca a invata lectia asta si a iti lua capacitatea de a mai simti diverse si anumite chestii... se merita... as sti ce sa-mi raspund, insa... nu stiu daca a nu mai avea capacitatea... psihica si de orice fel, ca om, sa simti anumite lucruri... te face mai putin om, chit ca... oricum... poate inveti sa simti si mai multe, si mai... "puternic"...

Voi ce pret ati platit pentru a fi stapani pe voi insiva astfel incat, de-atunci, sa faceti, fara teama, orice stiti ca alegeti a fi lucrul cel mai bun/corect/bla-bla de facut?
Si... a fost el prea scump pentru aceasta "super-putere" pe care v-a dat-o? De ce? De ce... "nu"?



luni, 19 octombrie 2015

Zile "normale"

Candva in ultimul timp m-am prins ca fie invat sa-mi aduc oile "bune" in curtea "buna", fie nu poate sa imi fie bine, orice mi-ar da Domnul! Acum... care oi, cate, cum, in care curte, in care mod si de ce astfel si nu altfel, in ce fel s-o fac si ce si cum sa invat, macar, pt asta etc.-etc.... tot nu m-am prins!

Zilele bune erau cele in care nimic rau nu se intampla. Acum... is cele in care ceva ce macar pare bun se intampla, lol!

Astazi am vazut cat nu conteaza ce si cum poti cumpara, cat nu esti ok cu cine esti tu si datorita a cum esti tu. Am vazut cum o faci...
Am vazut cum cel mai istet vrea sa renunte pentru binele lui si cand e ceva radical si greu de dus pt el. Am vazut cum n-o poate face.
Am citit litere simtind ca ma scald in intelepciunea generos de frumoasa, cel putin, a, macar, unei vieti, pline si lungi, stiind ca nu ma voi mai putea bucura de asta mult timp, exact de asta, asa, "identic". Am vazut cum, totusi, o fac - cum putem s-o facem, cu totii.
As putea continua, dar am trait si vazut multe si azi, Slava Domnului!

E mai greu asa, cu "cele in care ceva ce macar pare bun se intampla", dar... e ce aleg de mult timp - dintotdeauna, de fapt, dupa cum sunt.





duminică, 2 iunie 2013

Am incetat sa mai scriu pe blog...
Iubesc.
Traiesc.
Traiesc si iubesc fara sa-mi fie frica s-o fac.
Viata mea nu e deloc perfecta, dar mi-o asum fara regrete, zi de zi, si incerc sa o fac cea mai frumoasa varianta ce poate fi.
Iubesc. Sunt fericita cum n-am stiut ca pot fi. Iubesc cum n-am crezut ca pot iubi. Si... invat sa iubesc... ...sa iubesc, nu pentru mine, ci pentru el - si fara sa renunt nici o clipa la a fi "eu".
Traiesc. Rad. Plang. Rad mai mult decat plang si nu plang datorita a ceva ce iubesc. Invat sa am radbare. Invat sa fac ceea ce vreau. Invat sa vreau fara sa am nevoie. Invat sa-mi cer ce am nevoie. Invat ce vreau si ce nu si cat de mult si de ce. Invat sa aud ce nu se aude, sa vad ce e ascuns si cum e curajul si  in a tacea si in a vorbi. Invat sa mint fara sa ma mint. Invat sa fiu sincera fara sa ma cred sau sa ma iau prea in serios. Invat sa nu mai vad perfectiune in nimic si sa iubesc perfectiunea din tot si toate, tanjing deschis dupa ea. Invat sa fiu recunoscatoare, cerand totul fara sa astept nimic. Invat sa cred si ca nimic nu poate fi crezut. Invat sa iert. Invat sa fiu mereu mai buna - in tot. Invat sa am incredere.

...Nu spun blogului "La revedere!", ci "Multumesc!" :).

vineri, 26 octombrie 2012

Still smiling :)

Ma gandesc la el non-stop, merg prin casa zambind si fredonand de o inveselesc si pe pitica doar cu prezenta mea… ma simt fericita.

Simt ca plutesc. Nici nu-mi mai amintesc cand m-am simtit astfel ultima data. Sunt cu el si sunt happy, iar cand nu sunt cu el, gandul la el ma face happy. Asa cum sunt toate… sunt recunoscatoare ca sunt cu el, ca este asa cum este, chiar si cu rele. Nu pot sa va descriu: chiar si cand scriu astea si ma gandesc la el, simt fluturasii si zambesc idiot la ecran.

Intr-un fel, as vrea sa va pot scrie, macar aici pe blog, de ce imi place atat de mult de el, de ce imi este asa de drag, dar mi se pare mai frumos sa pastrez pentru mine cele mai importante lucruri care ma fac sa zambesc si sa plutesc. Ca un secret al meu Zâmbet.

Iubesc melodia asta:

luni, 22 octombrie 2012

Prea mult… sau prea putin…

Mi-e dor de… el!… Si beau prea mult!!!!!!!!!! Prea des sau petru cat mananc – luati-o cum vreti - incep sa traiesc cu bere, jumatate din saptamana!
Couples-Jeff1-love-notes-love-hearts-passion-Fav-cool-romance-sexy-angie56-s
Anyway… beti ceva… destul, daca vreti sa cititi in continuare! Pe bune!
I-am scris o scrisoare lui Mr., saptamana trecuta… O alta, de fapt! Nici macar nu stiu daca voi mai avea ocazia sa i-o dau…
As vrea… sa nu mai simt atat de singura. As vrea ca tot ceea ce se intampla in jurul meu sa nu imi mai para un spectacol – unul care doare si pe care-l simti pana in adacul sufletului - la care asist (Doamne, chiar sper sa nu intelegeti semtimentul!). As vrea sa pot da vina pe cineva. As vrea sa inteleg…
Poate ca pentru asta suntem programati: sa ne gasim un “partener” cat inca suntem inocenti si sa ne petrecem toata viata incercand sa facem acea relatie sa mearga!…
Sunt zile in care doar soarele de pe cer este de ajuns pentru a ma face fericita; sau norii sau ploaia (ador ploaia!) sau… frunzele cazute din castani sau florile de tei… sau ninsoarea (poate fi ceva mai minunat si mai simplu?!). Sunt alte zile in care nimic nu poate ajunge la mine…
Vreau atat de multe… pe langa un alt copil si doar un alt om cu care sa le impart pe toate!… Ca sa intelegeti… mi-ar ajunge restul (cred!)… + copilul!
Mr. tocmai a sunat… Ne vedem diseara. La ora asta tot ceea ce mi-as dori este sa nu ma simt singura. Macar cateva ore (plus alte ore, in fiecare zi) nu ma voi mai simti atat de singura. Dar stiu ca totul este egal cu zero! Este problema mea. Nu pot gasi in altii ceea ce nu pot gasi in mine. Altii, oricine, fete-baieti, nu-mi pot da ceea ce eu nu-mi pot da…

[well… that’s the “usual” me! Sper ca intelegeti versurile…]
Mi-e frica de timpul care trece si, in acelasi timp, vreau sa treaca mai repede pana cand… pana cand nici eu nu stiu ce! Pana cand nu mai voi mai simti astfel (cred ca de asta beau – chiar si cand mi-e rau… am o ocupatie!)! Pana cand voi sti ce vreau. Pana cand voi avea ceva care sa ma faca fericita…
Stiti cum este? O lume plina in jur… DAR! Dar… sunt singura… am Domnul (care este singurul acolo pentru mine, tot timpul), am fetita (pentru care eu trebuie sa fiu acolo, tot timpul), am familia (pentru care trebuie sa fiu ceea ce se asteapta de la mine, in scopul de a nu-i deranja prea mult de la ale lor), am oamenii care tin la mine (pentru care trebuie sa fiu acolo, dar doar cand si unde si cum doresc ei) si am…restul lumii mari si largi… Si?! Si stiu ca trebuie sa apreciez si sa respect tot ceea ce am. Si?…
Cel mai oribil sentiment este sa te simti singura in mijlocul unei multimi. Sper ca nu stiti ce inseamna asta! Depaseste in… arie, as putea zice, sa-ti simti sufletul facandu-se bucatele, efectiv, pentru ca ai pierdut pe cineva important, depaseste sa simti durere, fizica, in tot corpul pentru ca simti cum iubirea ta cea mai curata se scurge din tine, depaseste sa simti cum cresti cu fiecare baitaie a inimii din tine, careia ii apartii in fiecare monent al veciei, dar care nu-ti partine nici o clipa.
Ce faci? Mergi drept inainte, zambesti ghidush sau elegant, faci un dus rece, te imbraci adecvat, te machiezi decent, iti amuzi copilul si toti prietenii lui (si toti oamenii ce vin la pachet cu prietenii lui), zambesti, iti faci treaba, zambesti iar, saruti, atingi, simti… Incerci! Incerci sa faci una si alta. Si fie ca reusesti, fie ca nu… toate raman la fel… ne nastem singuri pentru a muri singuri!
Pe bune daca, uneori, nu m-as duce la doctor sa-mi dea o pastila a fericirii! Caci intrunesc, in orice moment, cel putin un sfert din simptomele depresiei. Dar cum poate o pastila sa faca sa aiba sens toate aceste lucruri? Cum poate o pastila sa-mi dea lucrurile care sa ma faca fericita? Cum poate o pastila sa ma ajute… fie sa nu-mi mai pese cum le obtin, fie sa le obtin asa cum vreau eu? Daca o pastila imi poate da astea (si nu tumblr_lgpzu6NmoS1qeweoho1_400doar indiferenta necesara pentru a nu-mi pasa de ele!), pe bune daca n-o vreau – zi de zi!…
Nu cred ca a nu-ti pasa este solutia… Am fost crescuta pentru a crede ca pot face totul, pentru a avea curajul sa-mi doresc orice, dar si pentru a intelege echilibrul, faptul ca toate – toate!, absolut toate – vin la un pret, pentru a intelege ca, uneori, trebuie sa renunt, ca trebuie sa-mi recunosc infrangerea…

Am doua lucruri care imi conduc viata, care CONTEAZA pentru mine: Domnul si copilul! Da, stiu ca nu e toata lista! Toata… care ar trebui sa fie! Rusine mie… , dar, ca aparare, vorbeam de… un nivel superior!… And? Unul sper sa ma iubeasca, desi nu fac ceea ce ar trebui, altul sper sa fie fericit, desi… nu fac ceea ce ar trebui… Concluzia? Nu fac ceea ce ar trebui! Si daca as face? Eu unde intru in ecuatia asta? Sa zicem ca nu imi iese nimic, cum vreau, nici daca fac, nici daca nu fac… Ok! E, oricum, realitatea. Bun, dar… Ce si de ce aleg? Aleg sa fiu eu insami! Cu ceva din fiecare si… nimic din toate, pana la urma!…
Hmmm… sper sa nu intelegeti nimic! Sper sa nu stiti cum se simt astea…
Acum… ma duc sa ma joc, apoi sa fac un dus, sa ma fac prezentabila, sa scot o pitica la joaca, sa zambesc frumos, apoi sa fac un domn sa se simta bine sau… macar sa mai invete ceva despre el (ca tot ii place lui sa stie! – inca nu stiu care va fi!)…
Funny… O sa ma ridic din fata acestei tastaturi, o sa fac ceea ce stiu ca trebuie sa fac, o sa fiu dragutza si zambitoare si sociabila si… cui, papuceii mei, ii pasa ca mie imi vine sa urlu??????
Vezi ce vor, da-le ce vor, dar… cui “…” (era sa zic ceva de dulce!) ii pasa de tine?… Domnului, teoretic, desi nu stiu daca ii pasa si daca nu faci ceea ce ii place… sau, mai bine zis, nu stiu cum ii pasa daca nu faci ceea ce ii place!…
Smile, smile, smile… cine ar vrea sa ma vada ca plang, cine ar sta langa mine daca as plange?… Sau… pentru cat timp?…
Partea buna este ca Domnul, tot El, mi-a dat ce imi trebuie pentru a le face fata… Cateodata insa, ma intreb ce rost are sa “le fac fata” la toate cele ce vin spre mine, pe care le gasesc sau pe care le caut…
Alt motiv pentru care nu imi place sa beau: desi, daca e nevoie, in general, pot functiona normal, incep sa ignor “suprafata”!…
Plec… la suprafata, sa fiu sociabila, plina de energie (d-aia pozitiva!) si vesela… Nu? Toti le avem pe ale noastre… Trebuie sa mai fie cineva si “restul lumii” pentru… restul lumii. Funny, nu? [nu-i nevoie sa ma gadilati, o sa rad eu destul!… and I’ll even try to be as happy as I can and to enjoy it all as much as I can ;) – why shouldn’t I?!]
boy-couple-girl-kiss-love-Favim.com-315154

duminică, 14 octombrie 2012

There’s a big diffence

Love this… Zâmbet

206159_386088161451423_454712982_nhhs

vineri, 12 octombrie 2012

:)

Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!…Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Imi place de el!… Zâmbet

Me = :) = very-very-very happy