Din nou la tara, la tatal fetitei mele – din nou dorindu-mi sa fiu oriunde altundeva.
De primul Paste al fetitei mele, ma intorceam, dupa-amiaza tarziu, de la iarba verde intr-o masina plina de oameni straini pentru mine, dar parte din viata lui si pe care eu nici nu-mi doream macar sa-i cunosc mai bine, si-mi inghiteam lacrimile, ce deveneau din ce in ce mai grele, incercand sa ma impac cu gandul ca “nu va fi deloc usor, ci va fi foarte greu” – sa-mi cresc copilul cunoscandu-si, cu adevarat, tatal. That was the moment when it hit me: fara el ar fi greu, dar cu el va fi si mai greu, mult mai greu!
Si au trecut mai bine de 8 ani de atunci si eu stau si scriu plangand toate astea! Dar inainte ca lacrimile sa mi se usuce, nu ma voi mai gandi decat la cat de recunoscatoare trebuie sa fiu ca au trecut 8 ani iar noi, parintii acestui copil, inca mai reusim sa stam in aceeasi camera cateva ore.
Dar, Dumnezeu sa ma ierte, as vrea sa pot striga, macar o secunda, macar in sufletul meu - fara sa ma simt vinovata: Gata! Ajunge! Eu nu mai pot face asta! Eu nu mai vreau sa fac asta! M-am saturat pana peste urechi de tine si de toate… zapacelile tale, nebunelile, fixurile, mofturile, figurile, nazurile, toanele, minciunile, ideile, nervii, egoismul, iresponsabilitatea, prostia, cuvintele, jocurile, manipularea, rautatea, indiferenta, mandria si toate-toate, caci nu merita nici macar sa fie enumerate! Gata! Aleg sa dau timpul inapoi si sa raspund ”Da, ai dreptate, nu poate fi copilul tau si nu e!”! Gata! E randul tau: sa mi le suporti, sa lasi capul in jos si sa zambesti, sa taci, sa te rogi, sa incerci sa te storci, ca pe-o carpa uzata, de inca o picatura de iubire, de rabdare, de intelegere, de bunatate, de daruire – de orice, in timp ce speri ca vor mai fi multe picaturi de stors; si e randul sa… toate, toate-toate cate eu…, desi eu n-o sa fiu ca tine, dar… doar o secunda, sa sti cum e!… Gata! Stop! Ajunge! Mi-ajunge!…
Dar mi-e frica! Ma tem de Dumnezeu, caci si el ii este parinte, tata! Si ma rog Domnului sa-mi dea doar puterea sa rezist si sa fac ce-i mai bine si sa ne pazeasca El atunci cand eu nu reusesc sau nu stiu unde sa trag linia dintre a-i permite sa fie aproape/a-l implica si a nu-mi rani, afecta sau pune in pericol copilul…
Va las: ma sterg la ochi, mai intind niste straturi de farduri si ma duc sa mai zambesc frumos…
Postări
