A renunta

Poate ca intr-o zi voi scrie si o introducere la a "re-incepe" sa scriu pe blog. Acum... nu prea imi arde de asa ceva.

Astazi... s-ar putea sa fie ultima zi cand un bebelus va trai in burtica unei copile... Nu, nu e copila mea! Dar e copila cuiva... a cuiva care nu mai stie daca sa se se bucure pentru ca "problema" se va rezolva sau sa planga pentru ca ea exista sau sa urle pentru ce inseamna "a se rezolva"...

Astazi mi-am amintit despre ce inseamna sa renunti...

Adica... sa renunti la tot, la tot ce ai visat si visezi si ai fi putut visa etc., legat de o anumita persoana!...

Si ce nu am curajul sa ma intreb, macar, e daca a invata lectia asta, cat de usor poti pierde tot ceea ce inseamna mai mult pentru tine, intre oameni, implica si a fi, apoi... mai putin... om.

Pot sa va garantez ca, odata invatata... lectia nu mai poate fi uitata...
...O data invatata... e parte din tine: stii ca e posibil si stii ca o poti face si, oricat te ingrozeste, nu te mai sperie a face asta, din nou si din nou: stii ca soarele mai rasare, dupa ce trec si norii cei mai negri... chit ca... nici nu iti mai trebuie sa mai aiba aceeasi culoare...

Cand o inveti... plangi. Ca esti fata sau baiat... ca o faci cu lacrimi sau nu... plangi, stiu asta... fara doar si poate. Cand deja ai invatat-o... niciodata nu mai poi plange, pentru absolut nimic... la fel.

Daca intrebarea ar fi despre daca a invata lectia asta si a iti lua capacitatea de a mai simti diverse si anumite chestii... se merita... as sti ce sa-mi raspund, insa... nu stiu daca a nu mai avea capacitatea... psihica si de orice fel, ca om, sa simti anumite lucruri... te face mai putin om, chit ca... oricum... poate inveti sa simti si mai multe, si mai... "puternic"...

Voi ce pret ati platit pentru a fi stapani pe voi insiva astfel incat, de-atunci, sa faceti, fara teama, orice stiti ca alegeti a fi lucrul cel mai bun/corect/bla-bla de facut?
Si... a fost el prea scump pentru aceasta "super-putere" pe care v-a dat-o? De ce? De ce... "nu"?