Best wishes…

La cati imi doresc sa ma marit… cred ca ar trebui sa aleg deja invitatiile!… LOL?! :( Mda… ar fi funny daca n-ar fi atat de stupid, de parca a ma marita, cu oricine as crede rapid ca se potriveste, imi va da tot ceea ce imi trebuie pentru a fi fericita!…

Tinand cont ca am ajuns la o varsta la care altii au apucat deja sa divorteze si sa se recasatoreasca gresit si a doua oara, asta ar trebui sa fie cel mai important lucru pe care sa-l vreau? Daca as fi avut macar banii, caci inteligenta clar mi-a lipsit, pentru a face (&, normal, creste) doi copii, cand fetita mea era mica, cred ca as fi rezolvat problema, in proportie de 80%, de mult timp: as mai fi facut un copil, tot cu tatal ei, cand ea era inca bebe si… gata! – mi-ar mai fi trebuit “dragostea vietii mele” doar pentru mine si… fara nici o limita de timp.

Dar cum am 31 de ani… se pare ca lucrul care-mi va aduce tot ceea ce-mi trebuie pentru a avea o viata perfecta este unul singur: sa ma marit! Imi venea sa-mi dau palme si in seara asta, cand, cateva saptamani mai tarziu, am ciocnit un pahar cu cei de la bloc pentru ziua mea si cand, normal!, mi s-a urat, iar! – ca doar sambata n-a fost de ajuns, sa ma marit!!! UNUL, macar unul, careva, de undeva, nu conteaza cine, sa-mi fi dorit, fie si-n aceeasi ordine de idei, sa gasesc un baiat bun care sa ma iubeasca si pe care sa-l iubesc, dar… does it matter? Maritata ar trebui sa fiu! Acolo, undeva, oriunde, cu unul cu care sa nu auda ei ca nu mi-e bine!… Mai conteaza?!…

Daca as renunta la toate visele mele?…

Daca intr-o buna zi as renunta la toate visele mele… nu cred ca cineva ar observa asta… doar fiica mea – ea este singura care imi cunoaste si imi impartaseste toate visele si sperantele cu adevarat importante!…

Nu, nu am realizat singura asta: intr-o mie de ani nu cred ca m-as fi gandit cat de tampita e ideea de a ura cuiva toate lucrurile pe care tu le crezi ”bune”! Cineva m-a facut atenta la faptul ca le dorim celorlalti ceea ce credem noi ca ar trebui sa vrea, fara sa avem habar despre ce isi doresc ei cu adevarat… Iar asta s-a intamplat tocmai la timp pentru a putea sa inghit, fara sa ma inec cu ele, o gramada de urari frumoase, toate venite din suflet si bine intentionate, dar care n-aveau nici o legatura cu ceea ce imi doresc eu…

Cui, papuceii mei, ii pasa de ceea ce vreau eu si cine si-ar mai dori aceleasi lucruri? Numai ghidushul meu… dulce, scump, bun si simpatic de intelept in simplitatea curata cu care priveste lumea asta complicata…

In rest… NOBODY CARES!

Then, what if one day I decide not to care?…