Prezentul devine trecut

Cu ceva ani in urma am iesit cu un baiat, D., pe care-l consideram prieten si la care tineam foarte mult (mult e… putin spus!), iar acum… . Credeam atunci ca o relatie intre doi oameni care se cunosc deja, ca amici, foarte bine este o idee frumoasa doar in filme. Cu toate astea nimic nu este la fel, doar… situatiile generale. Dar stiu ca acea relatie imi influenteaza decizia de acum.

Recitind postul trecut mi-am dat seama cat de mult lucrurile se aseamana si cat de mult sunt, in acelasi timp, diferite. De cateva ore, tot incerc sa fac diferenta… clar.

L. imi este si mi-a fost mereu un prieten mult mai… apropiat, intim, dar, ca om, nu cred ca am avut vreodata atata incredere in el cata am si azi in D. Si nici nu l-am placut atat de mult si nu am tinut atat de mult la… a ramane prieteni, no matter what! De D. mi-a placut intotdeauna si ca barbat, a fost un lucru de care am fost constienta tot timpul, dar peste care am ales sa trec mereu, sa-l ignor, din motive foarte clare si simple, insa pana acum cateva zile, as fi busit in ras daca mi-ar fi zis cineva ca ma voi gandi macar sa fiu cu L.  - nu pentru el, ci pentru relatia dintre noi.

Apoi… am stiut din start ca D. nu ma va minti niciodata doar ca sa fiu cu el, in nici un fel – nu pentru asta, pentru…, desi pentru a nu ma face sa ma simt prost sau cu intentia de a fi dragut… . L. … nu are problema asta – suntem foarte sinceri si nu ne e frica sa fim sinceri. Apoi, la intrebarea daca m-ar minti doar ca sa… faptul ca ma gandesc la asta, cred ca ar trebui sa-mi spuna deja totul despre ceea ce cred, desi… chiar nu stiu INCA! Insa stiu ca e super ca nu se teme ca mi-ar putea spune ceva iar eu sa ma sparg ca un portelan fragil: avem o relatie in care nu ne-am facut niciodata astfel de probleme – asa ne-am cunoscut, injurandu-ne in fata si trantind ce si cum ne vine, si asa am fost mereu!

Cand l-am sarutat prima data pe D., acum cativa ani, a fost ca si cum lumea s-a oprit pentru o secunda. Totul s-a oprit! Nici un gand, nimic! Totul se oprise! Aerul, lumea, timpul, cerul si stelele… totul! Cand l-am sarutat pe L., acum cateva zile,… il sarutam pe el, pe L., stiam ca il sarut pe L., asa cum il cunosteam, si era tot ceea ce vroiam. Stiam ce fac, de ce fac si imi doream sa fac asta!

In acelasi timp… ideea de a fi cu D., mi-a parut, mult timp, ca… un incest, parca faceam ceva ce nu trebuia, parca imi calcam o promisiune sau traversam niste limite de care ar fi trebuit sa nu las vreodata sa ne apropiem. L… stiu ca daca m-as fi trezit a doua zi si i-as fi spus ca mi-am dat seama ca seara trecuta a fost doar pentru ca ma simteam singura… m-ar fi injurat etc. si am fi trecut mai departe.

Insa cel mai important lucru care m-a oprit sa nu fiu cu L., sa consider ca am o relatie cu el, sa las lucrurile sa mearga oriunde s-or duce, a fost ca el era cu altcineva. Si, la inceput, faptul ca nu prea ma vedeam a fi cu el mai mult de cateva zile/saptamani si nu credeam ca se merita sa ajungem sa ne uitam urat unul la altul pentru aceste cateva zile… Cu D. am stiut mereu ca niciodata nu poate exista un “oriunde s-or duce”, stiam ca e un “Stop” (bine, cateva, de fapt) si stiam care si unde si de ce. Am stiut mereu ca exista o limita clara si definitiva pana la care putem fi impreuna. Si era o limita foarte clara si foarte corecta. Pe care si el o stia.

And something else: cu L. pot sa vorbesc despre orice, cu D… stiu ca stia ce gandesc, stiam ce gandeste, stiam ca stie, stia ca stiu (sper!), dar totul se oprea acolo. E un baiat bun si incercam sa nu-l fac sa se simta prost. Si stiu ca si el incerca acelasi lucru. Pana la extrem! …L… stiu ca duce si duce mult! Si stie si el ca, for better or worse, ma descurc eu cumva cu toate. Ne-am cunoscut intre oameni foarte pervesi si rai si nu ne-am tratat niciodata cu manusi.

Inainte de a ma culca cu D. am vrut sa fiu mai mult decat super-sigura ca este o idee buna, ca… toate sunt! Cu L. cred ca a fost ceva de genul… ok, hai sa trecem si peste asta mai repede pentru ca e doar o parte din tot, a nice one, dar nu e cea mai importanta so… sa nu riscam sa devina mai importanta decat ar trebui! Cand am vrut sa ma culc cu D… am avut surpriza sa dscopar ca sunt la fel de interesanta pentru el, din punctul asta de vedere, ca un copac din padure si ca nu stie cum sa ma duca acasa mai repede. Pe L. l-am chemat la mine acasa (dupa ce i-am lasat doua zile in care sa se gandeasca daca vrea sau nu sa vina la mine si sa-si mai insele, intr-un fel sau altul, prietena) si, pe scurt, ca sa va faceti o idee, i-am prezentat, ca sa nu se streseze omul intrebandu-se la ce m-am gandit cand l-am chemat, pur si simplu, o cutiuta cu prezervative si i-am spus ca nu stiu ce se va intampla, dar ca vom face ceea ce vrem (tineti cont ca ma cunoaste FOARTE bine!). Iar el mi-a zis ca nu a venit la mine ca sa ma…, but still we… Pe asta inca nu stiu exact cum s-o procesez (numai la asta nu m-am gandit cand ne-am mai intalnit!), insa daca mai vorbim, trebuie sa discutam si despre asta pentru ca nu stiu daca s-a culcat cu mine ATUNCI pentru ca a crezut ca eu imi doresc asta sau pentru ca si-a dorit si el asta ATUNCI. Ar fi trebuit sa intreb, caci nu stiu daca mi-a spus ca nu vrea sa… pentru si-a dorit sa asteptam, ca prima data cand… impreuna sa fie ceva foarte special, sau pentru ca n-a vrut sa cred ca el isi doreste sa… si sa ma culc cu el doar pentru asta. Nush… chiar nush! Anyway, it was nice… really nice.

Iar partea cea mai buna este ca putem vorbi sincer despre… tot, ceea ce inseamna ca orice s-ar intampla intre noi… will be ok in the end! And it’s even more fun like this!

Cu D. partea asta a relatiei era… boring, nush… lipsea ceva! Si stiu ca si pentru el era… cel putin la fel de… all! Dar noi niciodata n-am vorbit chestii d-astea si stiu ca nu zicea nimic pentru ca incerca sa nu ma faca sa ma simt prost, dar sper ca nu s-a prins macar vreodata ca si eu gandesc la fel! Adica, da, ma simteam bine cu el, dar lipsea ceva… Cred ca eram prea prieteni si aveam prea mare grija unul de celalalt si tineam prea mult unul la celalalt, like… persons, si de-asta era asa. Sau poate nu destul… nush! Oricum asta era si partea cea mai frumoasa: ca eram prieteni, ca aveam grija unul de celalalt si ca tineam unul la celalalt, dar, cumva, per total… niciodata nu a fost cum ar fi trebuit sa fie, in general, lipsea ceva si nu doar pe partea asta!…

Cu D… tot timpul am avut senzatia ca stie ce gandesc si il intelegeam… printre randuri. Niciodata nu mi s-a mai intamplat sa cunosc un om care sa simt ca… ma simte, ca imi stie cea mai profunda si mai simpla, de baza, parte a sufletului. Nu doar cand “ieseam” (sau cum s-o fi chemat aia) cu el, ci tot timpul, de cand eram copii. La fel, e o anumita parte a lui, nu stiu cum s-o descriu, pe care o stiu, o inteleg instinctiv si instantaneu. Nu stiu care e viata lui, ce face, ce gandeste, ce crede despre o gramada de lucruri, dar… inteleg ce simte si de ce… nush… nu pot descrie! Si il iubesc, ca om, si il voi iubi mereu. 100 de ani de acum, va fi acelasi om pentru mine. Dar cand am iesit cu el… nu eram indragostita de el. Mai mult nu va pot explica diferenta, dintre aceste doua sentimente, decat prin “doua” cuvinte: 1=a iubi enorm, din tot sufletul, un om si 2=a fi indragostita si a te indragosti din ce in ce mai mult de un barbat.

Am apreciat mereu foarte mult la D. faptul ca nu a… nush cum sa explic, nu a incercat sa ia mai mult decat a avut nevoie. Amandoi stiam ca nu putem fi impreuna. Si amandoi stiam cat de usor i-ar fi sa ma faca sa ma indragostesc de el. Dar niciodata nu a facut-o si l-am iubit si mai mult pentru asta, pentru ca a fost corect cu mine in fiecare clipa!

De L. ma indragostesc mai mult in fiecare secunda in care sunt cu el. Si, da, stiu ca am zis ca trebuie sa inceteze toata astea, dar acum n-as vrea decat sa fiu cu el. Daca ar suna in clipa asta, in loc sa-i spun “sorry, nu ne mai putem intalni”, cum stiu ca trebuie sa fac, n-as vrea decat sa-l vad, sa vorbesc cu el, sa il sarut si sa-l tin in brate. E cam cum e atunci cand fumezi si stii ca trebuie sa te lasi si nu vrei sa mai fumezi, dar, 5 minute mai tarziu, nu te poti abtine sa nu aprinzi o alta tigara.

Si in fiecare clipa mai descopar ceva frumos la el – ceva ce poate fi, daca vrea. Pentru ca, haideti sa fim seriosi, fiecare dintre noi poate fi un om rau si… si… multe urate, ca sa nu folosesc o gramada de cuvinte mizere, dar ma simt bine prin orice gest frumos pe care alege sa-l faca – pentru ca asa alege sa se poarte CU MINE.

Mi-e dor de el!!!!!!!!!!

Dar ma simt de parca asta-i partea frumoasa din film, partea in care toti ajung la cabana superba, aflata intr-un peisaj feeric, sunt impreuna, sunt fericiti, se distreaza, iar apoi… se face noapte si lucruri ciudate incep sa se intample; pana sa-si dea ei seama bine ce se intampla, jumatate dintre ei sunt deja zombii ce-i vaneaza pe ceilalti, laolalta cu fantomele…

Mi-e dor de el!!!!!!!!!! Mi-e dor de el!!!!!!!!!! Mi-e dor de el!!!!!!!!!!

[si, da, stiu ca in seara asta va fi iar cu ea… –> acolo unde ar trebui sa fie, dar unde eu as prefera sa nu fie!…]