Departe, demult

Atatea vieti in jur, incat totul pare mic. Imi place aerul rece al Bucurestiului in noapte…

The hidden power of smiling (TED Talks)

I grew up hearing, every time I frowned: “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”! Again and again and again!…

This is how I was raised. And my grandmother had another “word of wisdom” on this subject, one that I kept hearing and hearing, everytime I walked around with a long face, just in case the the first one didn’t work: “Never cloud others’ clear sky with your own dark clouds!”!

But it worked! The nagging actually worked. I hear those words inside of me everytime I forget I shouldn’t even hear them: it should be an attitude towards life and a form of respect for every moment of life itself and, thus, for myself.

Deep Ocean Mysteries and Wonders (TED Education)

So cool…

Questions no one knows the answers to (TED Education)

 

How Many Universes are There? (TED Education)

Why Can't We See Evidence of Alien Life? (TED Education)

How to spot a liar (TED Talks)

 

How fiction can change reality

The simplest reason why reading is never going to be replaced by videos, movies etc.: there is nothing like it!

…Miercurea trecuta simteam ca o luasem razna: simteam nevoia sa bat pe cineva si singura persoana pe care mi-ar fi placut s-o iau atunci la palme as fi fost eu insami. Asa ca, pe seara, cand am observat ca nici macar documentarele de pe YouTube nu-mi mai pot capta atentia si, intr-o dispozitie prea putin sociabila, incepusem sa numar abdomene, am stins laptopul si am luat prima carte ce mi-a facut cu ochiul din biblioteca. Nu stiu cum as putea sa va descriu starea mea de spirit cand am inceput s-o citesc. Gandurile imi alergau, dezordonat, in toate directiile. De fapt, ele nu alergau atat de haotic cat se ingramadeau, toate, tocmai in acele coltisoare din care doream sa le gonesc, pentru a face ordine. Ca urmare a acestui fenomen, simteam ca nu-mi gasesc locul: vroiam sa fac ceva, dar nu stiam ce, caci n-aveam chef sa fac nimic, incercand sa nu fac nimic din ce mi-as fi dorit sa fac! Logic, nu?

Am luat cartea si, pana pe la sase dimineata, l-am urmat pe domnul de Bussy cu principiile lui onorabile prin tot Parisul anilor 1500, pana la Meridor si, din nou, inapoi la Paris, la frumoasa Diane, mieluselul din turma de lupi (si vulpi, hiene, ulii, porci, maimute, motani etc. si, doar din perspectiva circumstantelor, cerbi; ce mai, era o adevarata menajerie acolo, o ”Arca a lui Noe” !). [Bineinteles, pentru ca eu sunt… EU, la 6 dimineata, intorcand ultima pagina, am realizat, furisandu-ma in varful picioarelor, in semi-intuneric (cu lanterna de la bricheta lool), ca acela pe care-l terminasem era doar vol. 1 al romanului si ca… nu gasesc vol. 2 – avem muuulte carti/mi-ar lua jumatate de zi sa le rascolesc! Know the feeling? Probabil ca nu, daca aveti obiceiul de a gandi inainte de a face ceva!]

Anyway… in mai putin de zece ore… ma simteam bine, impacata, linistita si, da, recunoscatoare ca am fost invatata ce inseamna o carte (sau cate poate insemna, in acelasi timp, o carte, daca vreti sa fiu exacta). Bancurile, citatele si cugetarile de pe FB, oricat de entertaining ar fi… nu va pot da niciodata ceea ce va poate da o carte, don’t even dream about it!

Mie, atunci, o carte mi-a reamintit cine sunt, cine vreau sa fiu, care sunt valorile mele, lucrurile in care cred, si, astfel, again, toate intrebarile mele si-au gasit raspunsul, fara a mai simti nevoia de a-mi face rost de alte probleme noi, incercand sa “rezolv” unele lucruri ce nu meritau nici o schimbare (theme of the month, la mine!).

M-a ajutat si sa realizez ce inseamna un prieten, dincolo chiar de propriile-mi definitii anterioare, si ca, uneori, atunci cand ai nevoie, poti gasi un prieten exact acolo unde nu te-ai astepta niciodata, never-ever (ce “Alice in tara minunilor”! “Alice mananca iepurele, cu tot cu Ducesa, in burta careia acesta se afla, fuge cu Palarierul si, din somn, se trezeste ca Regina de Pica, plimbadu-si copilul-pisica cu omido-tricicleta, intr-o realitate stone-Matrix”!… Adica n-i-c-i-o-d-a-t-a!!!).

How fiction can change reality (TED Education)

How Big Is Infinity? (TED Education)

Cool… Eu chiar nu stiam (nu mai stiam?)! Nici macar nu stiu daca nu stiam sau nu mai stiam…

Picaturi

Honesty

Trust is something really-really basic. Even for a conversation. There is no point in talking to somebody, if you can’t trusy what they say.

Si am fost destul de norocoasa incat sa inteleg ce inseamna un prieten despre care sa stiu ca orice l-as intreba, serios, imi va raspunde sincer – chiar daca ar fi ceva despre care nici el nu ar fi mandru, chiar daca ar sti ca as fi foarte dezamagita de ceea ce a facut. Asta este sinceritatea.
Cum poti crede pe cineva la lucrurile depre care n-ai de unde sa sti daca te minte sau nu, cand sti ca te minte, in fata, in legatura cu altele?
Sinceritatea este baza increderii.
Cu totii suntem oameni. Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Cu totii facem lucruri rele. Cu totii facem lucruri de care nu suntem mandri. Si, cu totii, suntem indiferenti sau nu vedem muuulte alte lucruri rele sau gresite pe care le facem; cateodata, suntem chiar mandri de ele.
Prietenia nu se bazeaza pe a fi perfect. Prieteni iti sunt aceea care tin la tine in ciuda faptului ca faci greseli. And those that belive in you, even when you screw things up… Asta e prietenia!
Inteleg s-o dai in bara. Inteleg sa faci tampenii – chiar si multe. Sunt putine lucrurile pe care nu le pot intelege. Dar daca nu ai puterea sa le recunosti, indiferent de consecinte, indiferent de ceea ce voi crede despre tine, nici macar in ceasul al 12-lea… atunci nu ai ce cauta langa mine. Punct.
Nu exista oameni perfecti. Niciodata nu am crezut ca voi gasi un astfel de om. Dar am sperat ca am gasit un om care sa aiba aceeasi definitie pentru “caracter” ca si mine – nu pentru mine, nu pentru a “castiga” ceva, orice, nu pentru a face impresie buna, nu pentru ca asa trebuie, doar pentru ca asa… alege sa fie, el, pentru el. Dar cat m-am inselat!…
Indiferent ce… refuz sa mai cred partea care imi place dintr-o poveste plina de minciuni. Am facut-o prea mult timp si de prea multe ori in viata asta! Nu raspunsuri frumoase imi trebuie. O conversatie nu e un quiz. Nu exista raspunsuri corecte. Nu ma intereseaza capacitatea de a manipula oamenii – excluzand ca esti agentul de vanzari de la firma la care lucrez… chiar nu-mi pasa! Nu sunt nici macar atat de superficiala incat sa masor inteligenta si/sau valoarea unei persoane in functie de… “rolul”? ei in viata – taranul de pe camp nu inseamna ca e mai “prost” decat presedintele… oricare, numai pentru ceea ce este: are doar o alta viata, a invatat alte lucruri, a facut si face alte alegeri etc. (oamenii chiar au feluri diferite de inteligenta, la fel ca si talente diferite – ar fi ca si cum ai compara marul cu cartea: ambele iti trebuie, ambele sunt bune, dar fiecare are alta natura si alt scop!). Dincolo de bancurile cu politisti si alte de-astea, am vazut prea multe ca sa mai fiu atat de naiva si ingusta la minte! Nu ma impresioneaza capacitatea de a gasi raspunsuri “diplomate” cand ti se cere sinceritate. Inseamna zero pentru mine. Toate astea ma lasa rece. Nici macar faptul ca cineva greseste nu este atat de important – conteaza cum, de ce, cum priveste asta, ce alege sa faca dupa s.a. . Dar cand cineva ma minte si continua sa ma minta, desi i-am explicat ca stiu adevarul… asta nu pot s-o inteleg. Ma indoiesc ca merita sa incerc s-o inteleg, macar - oricat as vrea, poate!…
Nu cer luna si cerul de la persoana cu care sunt. Sinceritatea, increderea, respectul, deschiderea, bunatatea, blandetea, rabdarea, empatia, dreptatea, corectitudinea, onestitatea, curajul (nu tupeul!), taria de caracter, puterea sufleteasca, pasiunea (in cel mai larg sens!), stapanirea de sine, modestia reala, demnitatea, credinta, dragostea si respectul pentru viata, pentru lucrurile simple, pentru munca, caracter, diversitate, frumos, cunoastere, cultura si educatie, bunul simt (nici macar asa-numitele “maniere” nu ma intereseaza!), intelepciunea, independenta in gandire, caldura sufleteasca, generozitatea (daca va ganditi la cea materiala, puteti schimba blogul!), simtul umorului, simtul practic, simtul perspectivei, simtul realitatii, simplitatea, capacitatea de a se adapta si de a-si recunoaste limitele si greselile, asumarea consecintelor propriilor fapte, curiozitatea (sanatoasa, fatza de viata, obiecte, fizica, chimie etc.!), imaginatia, puterea de a visa, optimismul, “comunicativitatea” si placerea de a munci, de a realiza ceva util si de a invata - ele mi se par cele mai importante de la persoana cu care vreau sa fiu, cu care aleg sa fiu. Cand exista intr-un om, ele… pur si simplu, exista si nu cer nici un efort. Dar, cumva, sunt mult prea greu de gasit…

Ciobanul fericit

Stiti “Puterea obisnuintei”, cu lupul si oaia?

Mi-e teama ca intr-o zi lacrimile inghitite, zambetele false, auzul selectiv, raspunsurile reflexe si tacerea or sa se transforme in… mine.

Gestul se transforma in obicei, obiceiul in obisnuinta, obisnuinta in reflex, reflexul in trasatura de caracter, iar caracterul in… om. Sau, oricum, ceva de genul…

Dar… mai conteaza? Cat timp ciobanul e fericit…

Just thoughts

Astazi a trebuit sa astept 3 ore, singura, asa ca am avut timp sa ma gandesc la multe.

3SE – Clipe
Asculta mai multe audio diverse

As vrea sa pot spune “Mi-a placut mai mult iubitul, dar imi lipseste prietenul...”, insa e o parte, mare, in mine, care-mi striga “It was ALL fake!!!”. Iar eu urasc fake-ul; il detest cu puterea dezgustului si a temei. Sunt suparata pe el ca… boyfriend, dar sunt dezamagita de el ca prieten, CA OM. Si nu inteleg… de ce?… Mereu ma va depasi motivul pentru care oamenii aleg sa faca astfel de lucruri, caci nu pot intelege satisfactia pe care le-o poate da, caci fiind fake… toate sunt egale cu zero. Valoarea lor e nula. De ce sa vrei nimicul, vidul, ceva fara valoare?… Probabil ca doar valorile mele sunt foarte diferite de ale altora!…

Sambata am avut parte de doua astfel de realizari – presupun ca a fost ziua cu reduceri: doua in pachet de una. A fost o zi dintre alea pe care ai vrea sa le sari, pe care poate ca as fi dormit-o pana seara daca as fi stiut cum va fi, dar in care m-am bucurat de o secunda din aceea foarte rara, o secunda in care intelegi atat de multe lucruri deodata incat nici mintea ta nu are timp sa le pronunte pe toate – doar le stie.

De asta zic doar ca “poate” as sari-o. Mi-a lasat o lectie si o realizare importanta, care contine in ea multe alte lectii mici. Insa sunt foarte grele. Sunt genul de lectii pe care te intrebi cum le vei duce cu tine mereu, genul care sti ca iti vor prinde bine, dar pe care nu stii daca se merita sa le porti in mintea ta, caci atarna greu. Sunt genul de lectii care te schimba, care te fac mai mare, mai singura si, da, mai trista.

Nimic nu mi-as dori mai mult in clipa de fata decat un prieten adevarat. Bine, nu vorbesc de sanatate, de fetita mea, de familie sau orice are legatura cu astea. Hei, alea trei ore de care va ziceam mai devreme au fost petrecute la UPU, so… I still know which are the basic things in life, but… La fel cum, de mult timp, mi-am dorit o relatie frumoasa cu un om care sa merite, acum imi doresc un prieten. Un amic. Poate fi si femeie, desi, cumva, am mai multa incredere in sinceritatea barbatilor. Si in intelepciunea lor. Si in sufletul lor. Ei se aseamana mai mult cu batranii… ; si cu copiii!…

Presupun ca daca as gasi vreodata un astfel de amic as avea grija s-o dau in bara si atunci…

Sau, cum se spune: in viata, ai lucrurile pe care le doresti numai atunci cand nu-ti mai trebuie, cand nu mai au nici o valoare pentru tine.

E o vorba care zice ca atunci cand vrei ceva ce nu ai, da altora ceea ce nu au ei. Cred ca asta o sa fac acum: o sa incerc sa fiu mai… darnica cu… mine, pentru cei din jurul mei. Cu timpul meu, cu atentia mea, cu suflet, rabdare, iertare, accepatare si intelegere. Atat cat pot, atunci cand pot. Dar vreau sa pot mai mult, sa dau mai mult… Sa incerc sa-i ajut pe altii, pe toti, cu problemele lor, ma va ajuta sa nu ma gandesc la ale mele. Tot sunt eu o “sfanta prefacuta” (citam)!…

Si vreau un caine! Un caine e mai bun decat un prieten… But, first, I need a job. Si trebuie sa inventez ceva pentru… a face ceva fara sa fac acel ceva. Nu va ganditi la prostii – las doar asa pentru a sublinia dificultatea problemei, desi e vorba de un lucru banal… , dar foarte important pentru mine!

Tom T. Hall - Old Dogs, Children And Watermelon Wine

Asculta mai multe audio diverse

Hmm, blogul asta devine un adevarat jurnal…

Noapte buna, copilasi, si cat mai multa iubire frumoasa si… curata! Sa fiti cuminti si buni!

Even dreams hurt

Tristetea intotdeauna este ca un burete
ce absoarbe apa vietii pana la a o face sa dispara.

Sa simti dorinta
si sa o sugrumi in timp
este ca si cum ai incerca sa umpli marea cu pietre
si sa incerci sa o traversezi.

Cand vezi ca nu poti suporta
golul singuratatii,
daca puterea doar in grai ti-a ramas,
invata sa joci teatru.

Cand simti nevoia -
nu e bine doar sa dai din tine
partea amabila si “ca totul este bine” -
invata sa plangi.

Invata sa plangi…

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Semnele pe care le-a lasat viata
pe fatza se vad,
urmele pe care le-a lasat dragostea
in suflet se citesc.

Invata sa vezi si sa citesti!…

In capul meu, lipsit de spaniola, cam asa s-ar traduce melodia de mai sus. Cred ca i-am dat 50 de repeat-uri! Dar as schimba “Invata sa vezi si sa citesti!” cu “Invata sa iubesti privitul si cititul!”… – e mai bine sa le iei ca parte din viata si din tine si, prin prisma asta, sa inveti sa le iubesti.

Insa nu doar tristetea este ca un burete, ci si noi suntem. Trecem prin viata precum un izvor proaspat de munte ce trece prin ploi, apoi prin soare, iar ploi si soare, pe langa oameni, vai pustii si prin albiile de ciment ale oraselor aglomerate, un rau ce curge prin zi si prin noapte pentru a se varsa ca fluviu in mare. El aduna picatura cu picatura apa ploii, rauletzelor, el da putere norilor pufosi atunci cand e-ncalzit de soare, se face lacuri si trece baraje, isi sapa albia singur sau merge pe unde e condus, ajuta, cum poate, padurile, ogoarele precum si toate vietatile si-nunda brusc terenuri si asezaminte, dar duce, cu apa-i ce curata i-ar fi, nisip fin, pietre si gunoaie chiar si pana la varsare…

O apa curgatoare ramane la fel, o apa curgatoare, desi toate intalnite in drum o schimba.

Lucrurile care ne intristeaza astazi, care ne dor, nu devin mai bune cu timpul. Ele raman la fel. Noi, in fiecare zi, ne schimbam putin. Si totusi ramanem la fel. Ceea ce doare astazi, si maine sau peste-un an va durea. Vom avea insa experienta unui an in care a trait cu ele, in care le-am purtat de pe-un val pe altul. Uneori le mai pierdem pe drum. Alteori par mai mici, corodate parca de-o apa a timpului, pe langa cele mai recente. Cateodata le mai dam cu sclipici, incercand sa ducem cu noi lucruri cat mai frumoase. Alte dati le punem in vitrina, exponate importante la muzeul unei scoli a vietii. Uneori ele se pateaza si se uratesc in timp. Alteori le spargem in bucati si/sau le lipim de altele. Dar, de cele mai multe ori, le ducem cu noi, tot drumul, uneori si fara sa stim ca mai sunt acolo.

“Ramanem prieteni!…”, dincolo de politeturile societatii si intentiile bune ale oamenilor in general, poate fi spus cu sinceritate doar de cel care nu simte nimic pentru persoana cealalta. Cu sinceritate!… Cu sinceritate absoluta!… Adica cu bune intentii, mai degraba, ca in cartile de drept.

“Ramanem prieteni” = cea mai mare tampenie.

Poate, viata, prin cine stie ce ciudatenie a ei, va reusi, cum nu de putine ori se intampla, sa va faca sa va intalniti si sa va descoperiti si ca prieteni. Dar sa fii cu cineva si sa… “ramaneti prieteni” cand se termina totul intre voi este o mare tampenie, din partea amandurora. Incepand cu ala care-o zice primul si terminand cu ala care o accepta = o mare idiotenie.

Adica, acceptand ca v-a pasat cat de putin de ceea ce a fost intre voi, acum aveti motive destule ca sa nu mai vreti sa fiti impreuna cu persoana respectiva, dar… “ramaneti prieteni”? Tare! Really cool!…

“Ramanem prieteni” = incerc sa fiu dragutz = asa cred ca e politicos = asa cred ca e cool = vorbesc si eu orice, ca nu stiu ce sa zic = nu vreau sa par nemernic = asa pot sa-mi spun ca n-am fost chiar nem…  cu tine = simt asa ca intr-adevar am contat pentru tine si ma simt bine = putin mi-a pasat sa fiu cu tine & putin imi pasa de ce nu mai sunt cu tine = putin imi pasa ca nu mai sunt cu tine = te tin aproape ca, poate-poate, vreodata, mai merge ceva = nu e momentul sa fiu cu tine, asa ca te tin la congelator (bine, sigur, aproape) = am nevoie de ajutorul tau = nu mi-ai inapoiat CD-urile = vreau sa ma asigur ca iti tii gura inchisa = mi-e teama ca o sa te razbuni = vreau sa te oftic = sper ca ne vom impaca = n-am un creier propriu, dar, in filme, era misto faza = n-am creier propriu, dar cum stiu ca nu e chiar ceva neobisnuit ca oamenii sa mai ajunga sa fie si prieteni, cand chiar le pasa, cred ca asa functioneaza totul = imi place sa cred/stiu ca nici o fosta nu ma detesta = n-am cu cine sa-mi pierd timpul si-o sa te folosesc pe tine = vreau sa fiu sigur ca sunt primul care trece mai departe = nu am respect de sine = desi renunt la orice speranta, inca te mai iubesc = desi renunt la orice speranta, cred ca esti dragostea vietii mele = vreau sa-ti stric relatia cu ala cu care m-ai inlocuit = vreau sa ma razbun = vreau sa ma conving/inteleg ce exact a fost intre noi = imi plac prietenii tai = nu vreau sa iesi cu prietenul meu = nu vreau sa stie mama? ca ne-am certat/c-am fost magar = orice combinatie a variantelor de mai sus (lista poate fi muuult mai lunga, astea doar mi-au venit… cursiv + am folosit masculinul doar la intamplare, ele sunt valabile si pentru femei, evident!).

Pe bune, inteleg faza si cu intentii bune, din-politete-si-lasa-loc-de-“Buna ziua!”-daca-din-greseala-ne-gasim-vreodata-prinsi-singuri-intr-un-lift-blocat, but… really, oamenii chiar se asteapta la asa ceva, sa “ramana prieteni” pur si simplu?!

Cool: “Nu mai vreau sa fiu cu tine! Bye-bye! Gata! Ieri, da, da’ azi nu te mai sarut/tin in brate etc.. Ramanem prieteni, amico! Mergi la o bere?” Super-tare!!! Pe bune, cam asa s-ar putea rezuma ideea, fara alte inflorituri. Super, nu?

Ramanem prieteni…

“Sweety, tinand cont ca, cel putin o data, cumva intentionat, undeva important, n-ai fost sincer cu mine… ramanem prieteni??? Cool! No problem! Mergem si bem si-o bere impreuna, ca, na, prietenii sunt sinceri si poate asa imi explici si mie, pur si simplu, care-a fost toata faza! Eu iti mai spun ce parere am despre anumite lucruri pe care le-ai facut, tu imi mai spui despre iubita ta… why not?! Suntem prieteni, suntem sinceri si avem incredere unul in altul, si ne simtim bine impreuna!”

Asta ar fi trebuit sa spun - asta am gandit si asta gandesc. Da’ mie nu-mi place sa fiu rea, daca pot sa ma abtin (and, trust me, it wasn’t easy) si n-are nici un rost!…

Adunam, mergem mai departe, crestem, invatam…

Un pas in fatza altuia si altul in fatza ultimului… asa mergi. Daca nu poti, mergi mai incet, pas cu pas, pe rand, constient unde si de ce calci. DAR MERGI!

Dimineti cu ferestre deschise

Cumva, in cel mai mare haos am gasit ce-a mai mare pace, iar printre multe intrebari am gasit singurul raspuns care imi trebuie, cel care raspunde tuturor intrebarilor.

11 august

Astazi bunicutza mea ar fi implinit 91 de anishori. Stiu ca pare mult, dar, daca ati fi cunoscut-o, ati fi gasit in ea, imediat sub impacarea ridurilor timpului, sufletul unui copil intelept si foarte vesel, ce iubeste viata cu indarjirea bunatatii.

…iar parintii mei fac 33 de ani de casatorie…

Azi vreau sa fiu fericita apreciind fiecare clipa; azi vreau sa ma bucur de viata – curat si simplu, cu bune si rele, exact asa cum ea m-a invatat.

No more words

I feel like a black cloud follows me everywhere I go, no matter what I do, like I have a weight on my chest… and they’ve been following me around for some time now, because now I know… I’ve just been a fool. But still… cea mai proasta parte e ca… inca sunt o fraiera!
Mi-e dor de el si tot ce-as vrea e sa nu ma mai simt asa, sa ma simt vesela si impacata.
Asta ascult acum:
Mihai Margineanu - A Fost Odata

Asculta mai multe audio folk