Still growing up…

Obisnuiam sa cred (sa simt, mai bine zis) ca marea mea problema (in multe parti ale vietii mele!) este ca nu stiu ce vreau exact. Asta pana aseara cand am realizat ceva evident: eu stiu/simt ce vreau, dar nu am gasit inca ceea ce vreau, ceea ce imi trebuie, ce mi se potriveste.

Nu m-am gasit pe mine, asa cum as vrea sa fiu, cum ma lupt zi de zi sa fiu: mai buna in sufletul meu, mai buna in ceea ce fac si in viata de zi cu zi; mai curajoasa, mai generoasa, mai puternica, mai increzatoare etc-etc-etc.

Nu mi-am gasit unii prieteni pe care mi-i doresc, cu care sa pot sa-mi impart bucuriile si trisitetile vietii, cu care sa imi impart sufletul si care sa mi-l inteleaga si care sa ma accepte fara sa ma judece.

Nu am gasit barbatul pe care mi-l doresc, care sa fie aproape de sufletul meu si care sa fie pentru o viata intreaga sau,asa cum spunea fiica mea astazi, “care sa faca cat toti ceilalti la un loc”.

Nu am gasit serviciul pe care mi-l doresc, ocupatia profesionala, care sa ma pasioneze pana in adancul sufletului meu si pe tot cuprinsul lui, care nu doar sa imi asigure venitul de care am nevoie, ci sa imi dea si satisfactia realizarii unor lucruri de care sa fiu cu adevarat mandra.

Nu am aflat inca locul in care sa ma simt “acasa”, coltul care sa simt ca imi apartine (si nu ma refer la actul de proprietate!) sau, mai bine zis, caruia sa-i apartin eu.

Si nici macar toate visele nu mi le-am gasit…

… … …