Just being me

Daca cineva ar fi vorbit sincer cu mine in ultimele saptamani sau, mai bine zis, daca as fi vorbit eu sincer cu cineva probabil ca, in concluzie, mi-ar fi recomandat o doza uriasa de Depresilina sau Depresivol sau cum, papuceii mei, se cheama, zilele astea, siropul de fericire.
Atunci cand ma simt rau in ceea ce ma priveste, rau-rau (loose all lives and back to level 0 in self-esteem), ceea ce ma bine-dispune si imi aduce aminte ca totusi nu e totul asa de negru este sa ma simt frumusica si ordonata. In plus, astea ma tin ocupata ceva timp si nu imi mai dau posibilitatea de a rumega lent si dureros propria-mi stupizenie. Asa ca dupa ce mi-am distrat copilul, dupa ce mi l-am spalat, cremuit, hranit, imbuibat cu siropele etc, dupa ce am strans mormanul de jucarii imprastiat de energia eliberata de un prescolar plictisit in colturi nebanuite ale camerei, m-am apucat sa-mi fac curat in geanta (post ocupat zilele astea de un rucsac de laptop de 17 inch burdusit de… “chestii”), lucru fooarte rar, eveniment major, si sa-mi fac un dusulet lung, cu multa clabuceala de sapun parfumat, cu peeling si cremulitza.
Dar ca sa intelegeti unde vreau sa ajung ar trebui sa fac un mic update. Va scriam despre curatenia de primavara. Ei bine, am inceput-o. Bun si frumos! Numai ca am realizat ca daca as face ordine bine, asa cum s-ar cadea, n-as ramane decat cu fii-mea prin-mprejur si ar trebui sa ne mutam undeva in tara lui Mos Craciun. In concluzie, am zis s-o iau usor, cu matura nu cu aspiratorul. Mi-am dat demisia, am ignorat, destul cat sa dispara, vreo doua persoane, am exasperat pe o alta (tot in ideea de a o scoate din peisaj) si am ajuns la cateva concluzii destul de greu de inghitit, pe care inca le mai diger.
Prin urmare, tinand cont ca de la 1 Mai eu sunt somera, m-am gandit ca ar fi bine sa rasfoiesc putin ejobs-ul. Pe orasul meu sunt la zi cu depusul CV-urilor, asa ca m-am gandit sa studiez putin Bucurestiul. Dau eu log, fac search-ul si ma pregatesc. Primul job de acolo care mi-a atras atentia era unul de “organizer”. Interesant, nu? Deschid anuntul si… de aici incepe partea buna. Oamenii cautau o persoana care sa lucreze pe un salariu mizer, la o firma extrem mica si falimentara si in conditii de cosmar. Specialitatea casei, daca e sa fiu sincera!
Ca noi toti, zic eu, am si eu ceva experienta in trimis CV-uri pe net; dar asa descriere de job n-am intalnit! De obicei, daca, pentru a aplica, este nevoie sa raspunzi si la cateva intrebari dau next. Dar aici erau niste intrebari carora chiar merita sa le raspunzi (macar pentru a te lauda ca ai raspuns unor asemenea intrebari pe ejobs, daca nu pentru a te amuza). Intrebarile erau ceva de genul: 1. gasiti-ne adresa ca noi am uitat unde avem biroul, cu o paranteza in care sugerau (ceva gen “pentru blonde”) si cum anume; 2. o intrebare funny, dar acceptabila 3. singura intrebare logica; 4. ai un blog?care?sau, daca nu, ce bloguri iti plac; 5. numeste 5 formatii de care n-am auzit. Bun, frumos si elegant! Atat de mult mi-a placut interviul ca am scris si o scrisoare de intentie (well… una pe masura interviului macar)! Si gata cu ejobs-ul! Ma apuc sa vad cine sunt oamenii astia. Putin research si, dupa ce le-am scris un mail in completarea aplicarii la job (asa ceva chiar merita un drum de Bucuresti!), incep sa caut owner-ul firmei. Gasesc un profil (really good looking guy, by the way) si incep sa ma documentez. Bla-bla-bla… blog. Ei bine, blogul omului asta e cel mai funny blog de barbat pe care l-am intalnit. Pana acum blogurile pe care le citeam erau ori ale unor femei ori ale unor barbati depresivi. Pe asta chiar il voi urmari insa. Se cheama “noconclusion” si eu zic ca merita citit la fel ca Mesajul din Sticla: dimineata, cu un ceai cald in mana, pentru a-ti face plinul de ironie, cinism si umor necesar infruntarii unei noi zile. Mie una mi-a facut ziua sau chiar saptamana, pot zice.
Asa ca nu mi-am gasit eu de lucru si tot falimentara sunt, dar macar m-am bine-dispus si mi-am gasit un alt capriciu de care sa ma indragostesc si care sa-mi manance timp.
Acum fug sa mai citesc putin!!! xoxo
P.S. Citind ce am scris aici, ca sa-i pot gasi un titlu, m-am gandit sa sterg aiureala asta, dar m-a lovit concluzia ca exact asa sunt eu: 30 de randuri ce pot fi un sumar… al meu. Asta in caz ca va intrebati de ce atata nevoie de ordine si curatenie…