Mari, rai, tristi, nesuferiti si singuri

Si asa pierzi un prieten… Bere, tigari si discutii!…

Asta daca vreodata am fost prieteni. Dar eu zic ca am fost! Daca a fost acolo pentru mine, cand nimeni altcineva nu era, atunci eu zic ca am fost; si asta indiferent de motive, caci, cand cel mai putin egoist motiv este, probabil, sa ai doar satisfactia lucrului de care esti mandru ca l-ai facut, ce poti sa mai zici despre egoism?!

Cred ca o sa imbatranesc singura. Yep! Nici eu nu vreau sa cred pentru ca nici eu nu vreau sa fie adevarat, dar realitatea ma deranjeaza, din cand in cand, cu logica ei, trezindu-ma din visele mele frumoase!

O singura data m-am culcat cu un prieten si atunci am facut-o pentru ca il iubeam cu toata fiinta mea, mai mult decat avea el nevoie chiar. Erau fluturasi si toate cele! Si nici macar atunci nu a iesit bine!

So why hope now?!

E mai bine asa: macar nu ne mai mintim ca suntem prieteni! Nu mai poti fi prietenul meu daca tu vrei sa mi-o … ; cel mult iti pot zice ca suntem prieteni, dar nu mai putem fi.

Nu stiu ce intelegeti din ceea ce scriu, nu cred ca va pasa, insa realitatea trista este ca nu am cui altcuiva povesti. Nu am prieteni. De fapt, nu am avut niciodata prieteni. Nu asa cum mi-as fi dorit.

Si astfel o sa ajungem mari si rai si tristi si nesuferiti si singuri! O sa ajung mare si rea si trista si nesuferita si singura!

Sunt mare si rea si trista si nesuferita si singura???

[Puteti inlocui “mare” cu “batrana”, caci asta era ideea.]

Este o vorba: “”Daca nu suporti ce-i mai rau la mine, atunci nu meriti cei mai bun!”. Sac! Chiar cred asta! So, cat timp te sperii de orice as face eu, next!!!…

Eu pana nu dau cu capul de toti trei peretii nu gasesc usa!

Macar n-a durat 10 ani, nu?

Am 28 de ani, mai am putin pana la 29, si inca supun baietii la teste, ca in adolescenta. Stupid, no? Chestia e ca, pe masura ce trece timpul, ele evolueaza, iar ei incep sa le pice din ce in ce mai lamentabil. De asta, probabil, o sa imbatranesc singura. Iar daca o sa fiu lucky o sa cresc cativa nepoti si o sa ma bucur de fii-mea, pana la o sa fac cel putin 160 de ani.

Si maine n-o sa merg la work, in santier, acolo unde ar trebui sa fiu, pentru ca e deja trecut de 12 noaptea, iar eu nici macar nu stiu cate beri am baut.

Ma simt foarte mare si rea si trista si nesuferita si singura!…

Si uite asa ma fac si mai mare, si mai rea, si mai trista, si mai nesuferita si mai singura!

Si ma gandesc la… EL … ceea ce stiu ca trebuie sa inceteze, intr-un fel sau altul, pentru ca am deja o varsta la care e prea tarziu ca sa mai am obsesii adolescentine si prea devreme ca sa ma bantuie fantomele trecutului.

Maine voi medita la relatiile mature, orice or fi insemnand ele!!! LOL

00:05