Inca unul...

Finally!... Blog-ul pe care il voi folosi! (Bineinteles, atunci cand le-am facut, toate au fost "blogul pe care il voi folosi".)
Apropo... blogurile... expira? Sunt... "biodegradabile" pe web? Adica daca nu le folosesti... In fine... Ar trebui intai sa nu mai arunc gunoiul din masina in fata blocului (shame on me, I know... :( ) si abia apoi sa imi fac griji pentru zecile de conturi si contuletze abantonate undeva pe web.
Acum insa, sa vedem... ar trebui sa ma prezint cumva,nu? In caz ca cineva chiar nimereste pe-aici, by pure chance of-course, macar sa stie omu' din cauza cui isi pierde timpul.
Mda... DIFICIL...
ME... who am I? ME... ME by Me... Asta era ideea, nu? ME... or Me... and me...
Hmm... S-ar crede ca as avea ceva mai multe de zis,nu, ca ar trebui sa fie un subiect usor?... Cat de greu poate fi sa faci un inventar al tau si sa-l postezi pe net? Easy, no?
Lets see!...
Cine sunt eu?... Sunt un copil mare sau un adult care inca nu stie cand a crescut si nu intelege nici care este limita dintre copilarie si maturitate sau standardele dupa care trebui sa "evoluam" pentru a ne numi adulti. Si cum ma apropii de 30 de ani ar cam fi cazul sa ma prind rapid cum functioneaza lucrurile astea, caci e jenant, zic eu, sa mai fi chiar copil la varsta asta. Dar asta ramane intre noi, ok? (Right now it's the moment when I'm starting to hope that nobody I know will ever read my posts. Know the feeling? ;) )
Sa continuam... (desi textul continua, tocmai am bagat 2 tigari meditand la "cine sunt eu?", iar rezultatul a fost dezamagitor de incurcat)
Sunt... ME. Am trait 28 ani frumosi din care m-am ales cu o fetita dulce-isteata-nebunatica de 6 ani, cativa prieteni pe care ii iubesc (de obicei, 98,2 % din timp, ceea ce e bine, zic eu), o familie gen Bundy-Adams (that I love also), un job nou (another one!), cateva regrete importante, cateva idei fixe si fobii si, mai ales, cu muuulte amintiri frumoase, lectii de viata si sperante. Cam asa imi petrec eu timpul. Imi plac chestiile mici si colorate, multi-purpose daca se poate, animalutzele si copiii (cine zice ca seamna nu a crescut niciodata vreunul), imi plac ciudateniile si vreau lucruri normale, imi place soarele si apa si muntii etc, urasc aglomeratiile si ipocrizia, ma sperie dragostea, invat sa am rabdare pe zi ce trece (lectie de care as vrea sa ma pot lipsi) si sa fiu punctuala (big-big problem with me!); as vrea sa traiesc mai mult, sa simt mai mult, sa visez mai putin, sa iubesc mai frumos si, mai ales, sa am mai mult curaj; as vrea sa fiu mai responsabila si mai putin lenesa; dar una peste alta chiar imi place de mine si, pe zi ce trece, incep sa fiu din ce in ce mai ok cu mine insami. A trecut ceva timp de cand nu ma mai stresez incercand sa fiu altfel doar pentru a placea altcuiva. So, I guess, I'm just like the rest of you!...