Atatea vieti in jur, incat totul pare mic. Imi place aerul rece al Bucurestiului in noapte…
luni, 27 august 2012
duminică, 26 august 2012
The hidden power of smiling (TED Talks)
I grew up hearing, every time I frowned: “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”. “A smile doesn’t cost you anything, but it is worth a fortune!”! Again and again and again!…
This is how I was raised. And my grandmother had another “word of wisdom” on this subject, one that I kept hearing and hearing, everytime I walked around with a long face, just in case the the first one didn’t work: “Never cloud others’ clear sky with your own dark clouds!”!
But it worked! The nagging actually worked. I hear those words inside of me everytime I forget I shouldn’t even hear them: it should be an attitude towards life and a form of respect for every moment of life itself and, thus, for myself.
Questions no one knows the answers to (TED Education)
How Many Universes are There? (TED Education)
Why Can't We See Evidence of Alien Life? (TED Education)
sâmbătă, 25 august 2012
How fiction can change reality
The simplest reason why reading is never going to be replaced by videos, movies etc.: there is nothing like it!
…Miercurea trecuta simteam ca o luasem razna: simteam nevoia sa bat pe cineva si singura persoana pe care mi-ar fi placut s-o iau atunci la palme as fi fost eu insami. Asa ca, pe seara, cand am observat ca nici macar documentarele de pe YouTube nu-mi mai pot capta atentia si, intr-o dispozitie prea putin sociabila, incepusem sa numar abdomene, am stins laptopul si am luat prima carte ce mi-a facut cu ochiul din biblioteca. Nu stiu cum as putea sa va descriu starea mea de spirit cand am inceput s-o citesc. Gandurile imi alergau, dezordonat, in toate directiile. De fapt, ele nu alergau atat de haotic cat se ingramadeau, toate, tocmai in acele coltisoare din care doream sa le gonesc, pentru a face ordine. Ca urmare a acestui fenomen, simteam ca nu-mi gasesc locul: vroiam sa fac ceva, dar nu stiam ce, caci n-aveam chef sa fac nimic, incercand sa nu fac nimic din ce mi-as fi dorit sa fac! Logic, nu?
Am luat cartea si, pana pe la sase dimineata, l-am urmat pe domnul de Bussy cu principiile lui onorabile prin tot Parisul anilor 1500, pana la Meridor si, din nou, inapoi la Paris, la frumoasa Diane, mieluselul din turma de lupi (si vulpi, hiene, ulii, porci, maimute, motani etc. si, doar din perspectiva circumstantelor, cerbi; ce mai, era o adevarata menajerie acolo, o ”Arca a lui Noe” 
Anyway… in mai putin de zece ore… ma simteam bine, impacata, linistita si, da, recunoscatoare ca am fost invatata ce inseamna o carte (sau cate poate insemna, in acelasi timp, o carte, daca vreti sa fiu exacta). Bancurile, citatele si cugetarile de pe FB, oricat de entertaining ar fi… nu va pot da niciodata ceea ce va poate da o carte, don’t even dream about it!
Mie, atunci, o carte mi-a reamintit cine sunt, cine vreau sa fiu, care sunt valorile mele, lucrurile in care cred, si, astfel, again, toate intrebarile mele si-au gasit raspunsul, fara a mai simti nevoia de a-mi face rost de alte probleme noi, incercand sa “rezolv” unele lucruri ce nu meritau nici o schimbare (theme of the month, la mine!).
M-a ajutat si sa realizez ce inseamna un prieten, dincolo chiar de propriile-mi definitii anterioare, si ca, uneori, atunci cand ai nevoie, poti gasi un prieten exact acolo unde nu te-ai astepta niciodata, never-ever (ce “Alice in tara minunilor”! “Alice mananca iepurele, cu tot cu Ducesa, in burta careia acesta se afla, fuge cu Palarierul si, din somn, se trezeste ca Regina de Pica, plimbadu-si copilul-pisica cu omido-tricicleta, intr-o realitate stone-Matrix”!… Adica n-i-c-i-o-d-a-t-a!!!).
How fiction can change reality (TED Education)
How Big Is Infinity? (TED Education)
Cool… Eu chiar nu stiam (nu mai stiam?)! Nici macar nu stiu daca nu stiam sau nu mai stiam…
luni, 20 august 2012
vineri, 17 august 2012
Honesty
Trust is something really-really basic. Even for a conversation. There is no point in talking to somebody, if you can’t trusy what they say.
Si am fost destul de norocoasa incat sa inteleg ce inseamna un prieten despre care sa stiu ca orice l-as intreba, serios, imi va raspunde sincer – chiar daca ar fi ceva despre care nici el nu ar fi mandru, chiar daca ar sti ca as fi foarte dezamagita de ceea ce a facut. Asta este sinceritatea.
Cum poti crede pe cineva la lucrurile depre care n-ai de unde sa sti daca te minte sau nu, cand sti ca te minte, in fata, in legatura cu altele?
Sinceritatea este baza increderii.
Cu totii suntem oameni. Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Cu totii facem lucruri rele. Cu totii facem lucruri de care nu suntem mandri. Si, cu totii, suntem indiferenti sau nu vedem muuulte alte lucruri rele sau gresite pe care le facem; cateodata, suntem chiar mandri de ele.
Prietenia nu se bazeaza pe a fi perfect. Prieteni iti sunt aceea care tin la tine in ciuda faptului ca faci greseli. And those that belive in you, even when you screw things up… Asta e prietenia!
Inteleg s-o dai in bara. Inteleg sa faci tampenii – chiar si multe. Sunt putine lucrurile pe care nu le pot intelege. Dar daca nu ai puterea sa le recunosti, indiferent de consecinte, indiferent de ceea ce voi crede despre tine, nici macar in ceasul al 12-lea… atunci nu ai ce cauta langa mine. Punct.
Nu exista oameni perfecti. Niciodata nu am crezut ca voi gasi un astfel de om. Dar am sperat ca am gasit un om care sa aiba aceeasi definitie pentru “caracter” ca si mine – nu pentru mine, nu pentru a “castiga” ceva, orice, nu pentru a face impresie buna, nu pentru ca asa trebuie, doar pentru ca asa… alege sa fie, el, pentru el. Dar cat m-am inselat!…
Indiferent ce… refuz sa mai cred partea care imi place dintr-o poveste plina de minciuni. Am facut-o prea mult timp si de prea multe ori in viata asta! Nu raspunsuri frumoase imi trebuie. O conversatie nu e un quiz. Nu exista raspunsuri corecte. Nu ma intereseaza capacitatea de a manipula oamenii – excluzand ca esti agentul de vanzari de la firma la care lucrez… chiar nu-mi pasa! Nu sunt nici macar atat de superficiala incat sa masor inteligenta si/sau valoarea unei persoane in functie de… “rolul”? ei in viata – taranul de pe camp nu inseamna ca e mai “prost” decat presedintele… oricare, numai pentru ceea ce este: are doar o alta viata, a invatat alte lucruri, a facut si face alte alegeri etc. (oamenii chiar au feluri diferite de inteligenta, la fel ca si talente diferite – ar fi ca si cum ai compara marul cu cartea: ambele iti trebuie, ambele sunt bune, dar fiecare are alta natura si alt scop!). Dincolo de bancurile cu politisti si alte de-astea, am vazut prea multe ca sa mai fiu atat de naiva si ingusta la minte! Nu ma impresioneaza capacitatea de a gasi raspunsuri “diplomate” cand ti se cere sinceritate. Inseamna zero pentru mine. Toate astea ma lasa rece. Nici macar faptul ca cineva greseste nu este atat de important – conteaza cum, de ce, cum priveste asta, ce alege sa faca dupa s.a. . Dar cand cineva ma minte si continua sa ma minta, desi i-am explicat ca stiu adevarul… asta nu pot s-o inteleg. Ma indoiesc ca merita sa incerc s-o inteleg, macar - oricat as vrea, poate!…
Nu cer luna si cerul de la persoana cu care sunt. Sinceritatea, increderea, respectul, deschiderea, bunatatea, blandetea, rabdarea, empatia, dreptatea, corectitudinea, onestitatea, curajul (nu tupeul!), taria de caracter, puterea sufleteasca, pasiunea (in cel mai larg sens!), stapanirea de sine, modestia reala, demnitatea, credinta, dragostea si respectul pentru viata, pentru lucrurile simple, pentru munca, caracter, diversitate, frumos, cunoastere, cultura si educatie, bunul simt (nici macar asa-numitele “maniere” nu ma intereseaza!), intelepciunea, independenta in gandire, caldura sufleteasca, generozitatea (daca va ganditi la cea materiala, puteti schimba blogul!), simtul umorului, simtul practic, simtul perspectivei, simtul realitatii, simplitatea, capacitatea de a se adapta si de a-si recunoaste limitele si greselile, asumarea consecintelor propriilor fapte, curiozitatea (sanatoasa, fatza de viata, obiecte, fizica, chimie etc.!), imaginatia, puterea de a visa, optimismul, “comunicativitatea” si placerea de a munci, de a realiza ceva util si de a invata - ele mi se par cele mai importante de la persoana cu care vreau sa fiu, cu care aleg sa fiu. Cand exista intr-un om, ele… pur si simplu, exista si nu cer nici un efort. Dar, cumva, sunt mult prea greu de gasit…
Si am fost destul de norocoasa incat sa inteleg ce inseamna un prieten despre care sa stiu ca orice l-as intreba, serios, imi va raspunde sincer – chiar daca ar fi ceva despre care nici el nu ar fi mandru, chiar daca ar sti ca as fi foarte dezamagita de ceea ce a facut. Asta este sinceritatea.
Cum poti crede pe cineva la lucrurile depre care n-ai de unde sa sti daca te minte sau nu, cand sti ca te minte, in fata, in legatura cu altele?
Sinceritatea este baza increderii.
Cu totii suntem oameni. Nimeni nu este perfect. Cu totii facem greseli. Cu totii facem lucruri rele. Cu totii facem lucruri de care nu suntem mandri. Si, cu totii, suntem indiferenti sau nu vedem muuulte alte lucruri rele sau gresite pe care le facem; cateodata, suntem chiar mandri de ele.
Prietenia nu se bazeaza pe a fi perfect. Prieteni iti sunt aceea care tin la tine in ciuda faptului ca faci greseli. And those that belive in you, even when you screw things up… Asta e prietenia!
Inteleg s-o dai in bara. Inteleg sa faci tampenii – chiar si multe. Sunt putine lucrurile pe care nu le pot intelege. Dar daca nu ai puterea sa le recunosti, indiferent de consecinte, indiferent de ceea ce voi crede despre tine, nici macar in ceasul al 12-lea… atunci nu ai ce cauta langa mine. Punct.
Nu exista oameni perfecti. Niciodata nu am crezut ca voi gasi un astfel de om. Dar am sperat ca am gasit un om care sa aiba aceeasi definitie pentru “caracter” ca si mine – nu pentru mine, nu pentru a “castiga” ceva, orice, nu pentru a face impresie buna, nu pentru ca asa trebuie, doar pentru ca asa… alege sa fie, el, pentru el. Dar cat m-am inselat!…
Indiferent ce… refuz sa mai cred partea care imi place dintr-o poveste plina de minciuni. Am facut-o prea mult timp si de prea multe ori in viata asta! Nu raspunsuri frumoase imi trebuie. O conversatie nu e un quiz. Nu exista raspunsuri corecte. Nu ma intereseaza capacitatea de a manipula oamenii – excluzand ca esti agentul de vanzari de la firma la care lucrez… chiar nu-mi pasa! Nu sunt nici macar atat de superficiala incat sa masor inteligenta si/sau valoarea unei persoane in functie de… “rolul”? ei in viata – taranul de pe camp nu inseamna ca e mai “prost” decat presedintele… oricare, numai pentru ceea ce este: are doar o alta viata, a invatat alte lucruri, a facut si face alte alegeri etc. (oamenii chiar au feluri diferite de inteligenta, la fel ca si talente diferite – ar fi ca si cum ai compara marul cu cartea: ambele iti trebuie, ambele sunt bune, dar fiecare are alta natura si alt scop!). Dincolo de bancurile cu politisti si alte de-astea, am vazut prea multe ca sa mai fiu atat de naiva si ingusta la minte! Nu ma impresioneaza capacitatea de a gasi raspunsuri “diplomate” cand ti se cere sinceritate. Inseamna zero pentru mine. Toate astea ma lasa rece. Nici macar faptul ca cineva greseste nu este atat de important – conteaza cum, de ce, cum priveste asta, ce alege sa faca dupa s.a. . Dar cand cineva ma minte si continua sa ma minta, desi i-am explicat ca stiu adevarul… asta nu pot s-o inteleg. Ma indoiesc ca merita sa incerc s-o inteleg, macar - oricat as vrea, poate!…
Nu cer luna si cerul de la persoana cu care sunt. Sinceritatea, increderea, respectul, deschiderea, bunatatea, blandetea, rabdarea, empatia, dreptatea, corectitudinea, onestitatea, curajul (nu tupeul!), taria de caracter, puterea sufleteasca, pasiunea (in cel mai larg sens!), stapanirea de sine, modestia reala, demnitatea, credinta, dragostea si respectul pentru viata, pentru lucrurile simple, pentru munca, caracter, diversitate, frumos, cunoastere, cultura si educatie, bunul simt (nici macar asa-numitele “maniere” nu ma intereseaza!), intelepciunea, independenta in gandire, caldura sufleteasca, generozitatea (daca va ganditi la cea materiala, puteti schimba blogul!), simtul umorului, simtul practic, simtul perspectivei, simtul realitatii, simplitatea, capacitatea de a se adapta si de a-si recunoaste limitele si greselile, asumarea consecintelor propriilor fapte, curiozitatea (sanatoasa, fatza de viata, obiecte, fizica, chimie etc.!), imaginatia, puterea de a visa, optimismul, “comunicativitatea” si placerea de a munci, de a realiza ceva util si de a invata - ele mi se par cele mai importante de la persoana cu care vreau sa fiu, cu care aleg sa fiu. Cand exista intr-un om, ele… pur si simplu, exista si nu cer nici un efort. Dar, cumva, sunt mult prea greu de gasit…
miercuri, 15 august 2012
Ciobanul fericit
Stiti “Puterea obisnuintei”, cu lupul si oaia?
Mi-e teama ca intr-o zi lacrimile inghitite, zambetele false, auzul selectiv, raspunsurile reflexe si tacerea or sa se transforme in… mine.
Gestul se transforma in obicei, obiceiul in obisnuinta, obisnuinta in reflex, reflexul in trasatura de caracter, iar caracterul in… om. Sau, oricum, ceva de genul…
Dar… mai conteaza? Cat timp ciobanul e fericit…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
