Cand inca mai inveti sa mergi

Ok… Sa cazi de la nici 30 de cm si sa-ti sucesti piciorul e jenant!
Sa nu sti sa cobori doua trepte e jenant.
Sa plangi de durere e… jenant, cand te simti ca fiind singurul prost din zona.
Sa iti fie frica sa mergi la toaleta e, claaar, jenant.
Sa te tarasti pe covor e… foarte jenant. Sa te rostogolesti prin pat e, si asta, jenant.
Sa explici la UPU ca nu sti sa cobori doua trepte e jenant. Sa explici asta la nspe cadre medicale e de nspe ori mai jenant.
Sa tzopai sase ore prin spital e jenant. Sa fii plimbata in scaunul cu rotile de catre o domnisorica cu jumatate din volumul tau e si mai jenant.
Cand doctorul tanar si dragut iti inmaneaza, solemn si amuzat, carja e jenant.
Sa privesti intinsa cum piciorul iti este bandajat in cantitati uriase de vata, tifon si materiale de constructie e jenant.
Sa ti se puna ca nu la toti medicii trebuie sa stai intins pe spate e… jenant. Sa uiti asta… de cateva ori, demonstreaza un reflex dubios.
Perspectiva a doua saptamani in pat, credeti-ma, e inacceptabila la orice ora din zi sau din noapte. Insa sa cari o mumie pe picior, tzopaind, este… o experienta de neuitat.
Sa fii carat doua etaje si sa mai tzopai doua e… foarte jenant.
Sa faci febra musculara la jumatate de fund e… explicabil, dar tot jenant.
Sa-ti… hmm… "ajustezi gipsul cu foarfeca", cu frecventa cu care domnsoarele isi pilesc unghiile pictate, arata disperare si lipsa de ocupatie, tinand cont ca dupa ziua trei acesta e tare ca piatra si toata munca e inutila. Sa fii mandra de forma pe care i-ai dat-o e… ciudat. In cel mai bun caz!
Sa iti culci piciorul pe perna e jenant. Cand ti-l culci pe doua perne si sa iti pui capul pe-un delfin de plus e… ironic. Nu poti sa nu te intrebi cam cu ce parte a corpului gandesti tu de fapt, iar imaginea asta ciudata e destul de clara cat sa-ti arate instant unde s-au ingramadit toti neuronii tai pierduti!
Sa stai o saptamana in pat, 23h/zi (o ora era pt fumat), e… dureros pentru gluteus maximus.
Sa fii fericit ca vezi iesirea din bloc de trei ori, in patru saptamani, e enervant. Sa stai patru saptamani in casa e extraordinar de plictisitor.
Sa muncesti ceva ca sa iti dai jos pantalonii… e jenant. Sa multumesti cornurilor cu Nutella pentru ca macar ai gasit pantaloni pe care sa-i poti imbraca…
Sa mergi cu carja prin casa nu e chiar comod. Sa locuiesti un cat mai jos de cel care o face… nici nu vreau sa stiu cum e!
Sa faci dus cu o punga prinsa cu scotch peste un prosop rasucit in jurul bubei e… educativ vis-a-vis de fizica apei. Sa iti termini dusul spalandu-ti, ca pisica, piciorul in chiuveta e jenant, mai ales cand stai prost cu echilibrul.
Sa nu poti face ordine si curatenie in casa timp de mai bine de o saptamana nu e deloc placut – te simti ca regizorul din “Singur acasa”, dar fara crew-ul de la recuzita, care sa stranga totul!
Sa iti scarpini piciorul cu un betisor e foarte incomod, jenant si, da, extrem de funny si gadilicios!
Sa iti fabrici cu briceagul, timp de o ora, UN papuc e stresant. Sa mergi pe strada cu un papuc facut din talpa de spuma, muuulte fire de lana si scotch e jenant. Sa mergi pe strada cu un papuc de-un fel si altul de alt fel e chiar foarte putin jenant, pe langa viteza si stilul de deplasare, care face ca toate capetele sa se intoarca.
Sa cobori patru etaje in cinci minute e… jenant. Sa le urci in zece e… si mai jenant.
Ca douazeci de copii sa-ti priveasca curios piciorul si sa concluda in cor “Scarbos!” e… jenant, dar still funny.
Sa nu poti sta in picioare mai mult de 10 minute e jenant, cand porti singur toata vina.
Sa sari garduri de-un metru cu piciorul in gips, pentru a ajunge in curtea oamenilor nevinovati si paranoici, printre crengi si maracini, e… dureros si in parti indecente ale corpului!
Sa tzopai 5 minute cu bratele ridicate spre crengile copacilor si cu bolovanul lipit de picior e, macar, funny de privit.
Sa mituiesti copiii altora sa-ti faca cumparaturile, pentru ca tu n-ai stiu sa te tii pe doua picioare, e jenant.
Sa parcurgi o insula de blocuri, dus-intors, intr-o ora e jenant.
Ca pustii de douazeci de ani sa-ti cedeze randul la chiosc, ca unei babutze neajutorate, e jenant. Sa te bucuri ca au facut-o e si mai jenant.
Sa ti se spuna “Mergem sa bem o bere?… Da’ dupa ce iti scoti gipsul, ca nu merg cu tine asa!…” e enervant, tinand cont ca nici tu n-ai merge cu tine asa.
Sa trebuiasca sa explici de 100 de ori cum, desi ai 30 de ani, inca nu sti foarte bine sa mergi etc. e… foarte deprimant.
Ca lumea sa te salute face-to-face, la telefon, pe mess etc. cu “Ce-ti mai face piciorul?” e enervant.
Sa fii programata la “desene pe gips” e funny.
Sa faci bataturi in palma si sa fie doar de la fierastraul briceagului cu care ai muncit mai bine de-o ora ca sa spargi crisalida si sa-ti revezi piciorushul e… doar naspa, daca esti fata [ar fi extrem funny insa daca ai fi baiat!!!]. Sa vrei sa pui gipsul la loc, dupa ce l-ai dat jos, e… cel putin stupid.
Sa descoperi straturi intregi de ciuciuleti pe picior e jenant. Ca piciorul sa-ti fie impodobit, sub straturile de jeg, cu cocoasele a trei dromaderi si vanataile a patru betivi e… jenant-pe-termen-lung.
Dupa un timp, te obisnuiesti chiar sa nu ti se mai para incomod sa mergi non-stop ca o rata cracanata.