[Da, ar trebui sa iti spun toate astea in fata, dar stii ca nu imi place sa spun lucruri ce nu au rostul sa fie rostite, care nu schimba nimic si nu pot aduce nici bucurie.]
Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei pentru care merita nu te vor face sa plangi, nu? Cica!…
Chiar daca tii la cineva…
Poate fi prietenie cand nu exista iubire? Nu…
Poate fi prietenie cand nu este incredere? Nu…
Poate fi prietenie cand nu este sinceritate? Nu…
Poate fi prietenie cand nu este respect? Nu…
Poate fi prietenie cand nu exista acceptare? Nu…
Asa ca, iubita prietena, desi te voi purta in suflet, cu zambetele tale de incurajare, cu privirea ta de copil nebunatic, cu soaptele tale, cu generozitatea ta, cu lacrimile ascunse in zambete ghiduse si imbratisari, cu glumele si cu rabdarea ta, dar mai ales cu puterea ta de a ierta… ultima data cand iti voi spune ca te iubesc va fi aici, asa, in gandul meu, intr-o balta de lacrimi pe tastatura si pe-un sul de hartie igienica de-a noastra.
Nu m-a durut ce ai crezut, nu m-a durut ce ai spus… doar ce nu ai vazut. Asa sunt eu, mai ciudata, poate, iar tu ar trebui sa stii asta, desi nici nu-ti trece prin cap. Te inteleg, pentru ca esti…tu, asa esti tu, iar asta face ca totul sa poata fi iertat. Dar nu pot uita. Nu pot!!! Asa sunt eu: nu pot “sa nu stiu” ceea ce stiu. Iert, dar nu pot uita. NICIODATA N-AM PUTUT UITA.
Iar pe mine… sper sa ma ierte copii si, daca se poate, as vrea sa nu plangi si sa nu mai speri. Uraste-ma! Crezi ce vrei despre mine cat timp ma urasti si n-o sa plangi si tu!
Am inteles ca nu m-ai cunoscut niciodata.
Te iubesc, dar nu pot uita ca nici macar nu ma cunosti, ca, daca m-ai iubit vreodata, nici macar nu m-ai iubit pe mine. Asta nu pot uita. Asta nu pot ierta… inca. Voi ierta, dar stiu ca nu voi uita. Si nu vreau sa ma prefac ca nu stiu. N-as fi eu… eu-prietena. As fi eu-ipocrita, eu-etc. . Si nu vreau sa murdaresc, caci nici “masina de spalat automata L” nu va mai putea face albul-alb, iar gri-ul… gri-ul e prea trist. Prietenia e la fel ca norii, e frumoasa doar in alb si plutind usor deasupra tuturor.
O sa-mi fie asa de dor de tine… de a-ti aparea in prag pentru un update, de a te asculta in timp ce vorbesc, de a ne face curaj si de a ne impartasi griji si bucurii secrete. Si doare asa de tare sa stiu ca ce a fost nu va mai fi!…
Ma doare… . Stiam… stiam, cumva… stiam ca nu ma cunosti si ca din iubire ma accepti, dar… ca ma accepti pentru ceva ce nu sunt (nu, nu sunt asa de… rea, my love!), dar nu vroiam sa simt. Azi… am simtit. Sorry, mi amiga!
Te aud. Am citit… . Scuzele astea, desi le-am auzit, de acolo, din sufletul tau, nu le pot primi… in suflet. Si hai sa nu le punem altundeva – for old times sake!
Love you! Take care, furnicuță! Si bafta!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu