Dor de tocuri

Azi ma uitam peste niste poze facute de colegi. Bocanci, vesta reflectorizanta (sau geaca), salopeta cu maneca lunga, casca, ochelari de protectie, manusi maro de vaselina, antifoane, par prins, machiaj foarte discret, nici o bijuterie, fara parfum (viespi multe!)… Fie soare, fie ploaie.

N-am avut weekend. 10 ore pe zi, m-am plimbat imbracata asa printre barbati unsurosi. Nu ma mai socheaza de mult limbajul de tractorist si nici glumele de cazarma. Am devenit imuna la injuraturile de fundal. Nici nu le mai aud, daca nu isi cer ei scuze. Sunt oameni buni…

La birou, lucrez tot intre barbati. N-am mai purtat o fusta la serviciu de aproape 3 ani de zile. Fara decolteuri, nimic transparent, fara sclipiciuri, bluze cu maneca scurta, cel putin, si care depasesc, obligatoriu, linia taliei pantalonilor, incaltaminte simpla si comoda, fara zorzoane, parul pe spate, drept, un machiaj simplu si neschimat. Tinuta cea mai “office” se poate compune din pantaloni casual si o camasa/sacou sau pantaloni office si bluza/pulover.

Este al treilea astfel de loc de munca.

Plec acasa unde ma asteapta o camera tapetata si pavata de jucarii, KidsCo 24/7 si “Cutiuta muzicala”, alaturi de un w.c.-ul ce trebuie spalat, un munte de hainute de calcat sau o sacosa cu cartofi de curatat. Ultimele trei doar in zilele cand ma mai tin puterile, totusi.

Ies in oras cu copilul looking like a mommy: BIT-uri, pantaloni cargo, bluze simple, decente si practice si muuulte bagaje.

Daca ies without the kid, de 90% ori ies la o bere cu cate un amic. Amic pe care as vrea sa-l pastrez, neajungand la a ne simti prost unul in compania celuilalt, de la refuzul lucrurilor pe care eu nu mi le doresc, iar el ar putea ajunge sa si le doreasca. Cam la fel cum e si la birou, atitudinea aceasta dovedindu-se foarte utila in conservarea nervilor pentru lupte mai importante.

De ce ies mai mult cu baietii? Pentru ca de cele mai multe ori, daca sti sa-ti alegi compania, barbatii au chestii mult mai interesante de discutat! Trust me!

Din cand in cand mai merg in vizite: la prietene bune, genul de imi permit sa le caut prin castroane si care s-ar amuza teribil daca m-ar vedea “gatita” ca de nunta pentru a le calca pragul.

Nu am un iubit. Au trecut 7 ani de cand pot spune ca sunt singura, if somebody asks.

So… I miss high heels, mi-e dor de tocuri cui, de fuste scurte si dresuri cu model, de bluzite cu multe bretelute, de machiaje in trei culori si de bucle fixate cu clamite sclipicioase. Mi-e dor de… de toate jucariile femeilor atragatoare.

Nu pot spune ca nu ma simt femeie. Ma simt mai femeie acum, cu viata aceasta, decat m-am simtit vreodata. Sa fii femeie pentru mine nu inseamna sa fii bibelou. Sunt femeie, pur si simplu. Ma simt femeie cand pot fi o buna colega, o buna prietena, mama, sora, fiica, etc., cand sunt buna la ceea ce fac, cand reusesc sa fac o multime de treburi sau cand citesc o carte fara sa respir, cand fac casa luna si cand fetita imi spune ca fac cea mai buna ciorba si cea mai frumoasa omleta, cand alerg trei ore cu masina prin oras inainte de ajunge la un PECO sa aspir frunzele si chips-urile din ea, cand repar mobila sau cand rup frunzele ca sa le miros, cand invat lucruri noi, cand fug de muste, cand blog-uiesc, cand zambesc frumos, cand gresesc in trafic, cand plang si cand sunt fericita ca un copil. Ma simt femeie tot timpul.

Insa mi-e dor sa ma uit in oglinda si sa ma simt atragatoare. Nu vulgara, ci atragatoare.

Mi-e dor sa ma uit in oglinda si sa vad ca nimic de pe mine n-ar putea fi purtat de un barbat. N-as vrea sa pierd chestia asta undeva pe drum.

Maybe, one day soon… !

Billy Joel - She's Always a Woman
Asculta mai multe audio diverse