sâmbătă, 23 iunie 2012

Din nou…

Din nou la tara, la tatal fetitei mele – din nou dorindu-mi sa fiu oriunde altundeva.

De primul Paste al fetitei mele, ma  intorceam, dupa-amiaza tarziu, de la iarba verde intr-o masina plina de oameni straini pentru mine, dar parte din viata lui si pe care eu nici nu-mi doream macar sa-i cunosc mai bine, si-mi inghiteam lacrimile, ce deveneau din ce in ce mai grele, incercand sa ma impac cu gandul ca “nu va fi deloc usor, ci va fi foarte greu” – sa-mi cresc copilul cunoscandu-si, cu adevarat, tatal. That was the moment when it hit me: fara el ar fi greu, dar cu el va fi si mai greu, mult mai greu!

Si au trecut mai bine de 8 ani de atunci si eu stau si scriu plangand toate astea! Dar inainte ca lacrimile sa mi se usuce, nu ma voi mai gandi decat la cat de recunoscatoare trebuie sa fiu ca au trecut 8 ani iar noi, parintii acestui copil, inca mai reusim sa stam in aceeasi camera cateva ore.

Dar, Dumnezeu sa ma ierte, as vrea sa pot striga, macar o secunda, macar in sufletul meu - fara sa ma simt vinovata: Gata! Ajunge! Eu nu mai pot face asta! Eu nu mai vreau sa fac asta! M-am saturat pana peste urechi de tine si de toate… zapacelile tale, nebunelile, fixurile, mofturile, figurile, nazurile, toanele, minciunile, ideile, nervii, egoismul, iresponsabilitatea, prostia, cuvintele, jocurile, manipularea, rautatea, indiferenta, mandria si toate-toate, caci nu merita nici macar sa fie enumerate! Gata! Aleg sa dau timpul inapoi si sa raspund ”Da, ai dreptate, nu poate fi copilul tau si nu e!”! Gata! E randul tau: sa mi le suporti, sa lasi capul in jos si sa zambesti, sa taci, sa te rogi, sa incerci sa te storci, ca pe-o carpa uzata, de inca o picatura de iubire, de rabdare, de intelegere, de bunatate, de daruire – de orice, in timp ce speri ca vor mai fi multe picaturi de stors; si e randul sa… toate, toate-toate cate eu…, desi eu n-o sa fiu ca tine, dar… doar o secunda, sa sti cum e!… Gata! Stop! Ajunge! Mi-ajunge!…

Dar mi-e frica! Ma tem de Dumnezeu, caci si el ii este parinte, tata! Si ma rog Domnului sa-mi dea doar puterea sa rezist si sa fac ce-i mai bine si sa ne pazeasca El atunci cand eu nu reusesc sau nu stiu unde sa trag linia dintre a-i permite sa fie aproape/a-l implica si a nu-mi  rani, afecta sau pune in pericol copilul…

Va las: ma sterg la ochi, mai intind niste straturi de farduri si ma duc sa mai zambesc frumos…

16 comentarii:

  1. Este un adevarat chin sa suporti toate astea...dar Dumnezeu este sus si sper sa iti dea puterea sa treci peste toate greutatile astea. Capul sus!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt foarte de acord cu tine.un copil poate privii despartirea parintilor ca pe ceva fatal.de neconceput..dar o solutie tot trebuie sa fie..nu se poate sa traiesti asa..te distrugi pe tine.la un moment dat vor fii atatea resentimente incat o sa explodezi si le vei exterioriza pe toate..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ai de ce sa te simti vinovata pentru ca nu vrei sa fii in unele locuri.e logic atata timp cat nu iti place compania..stii vorba aia mai bine singur decat prost acompaniat..si parerea mea sincera e ca esti o femeie puternica si ca poti merge inainte

    RăspundețiȘtergere
  4. decat sa suferi o viata intreaga din cauza lui doar de dragul copilului mai bine te gandesti putin si la tine si pui capat pana nu e prea tarziu.gandeste-te ca intr-o zi fetita va creste si va pleca si tu vei ramane cu el ducand o viata grea si totodata plina de singuratate.nu esti nici primul si nici ultimul caz in care o mama isi creste copilul singura.decat intr-o companie proasta mai bine singura

    RăspundețiȘtergere
  5. Uneori este greu la inceput, dar pe parcurs iti dai seama ca a fost o alege buna ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si ce faci asa?astepti pana se satura el si pleaca?

    RăspundețiȘtergere
  7. Este bine totusi, cum ai spus si tu, ca ati reusit atata timp sa va suportati, macar pentru copil

    RăspundețiȘtergere
  8. este greu sa stai langa cineva care ti-a facut rau si pentru care nu mai simti nimic insa gandeste-te la binele copilului tau ca el nu e vinovat de ceea ce se intampla intre voi

    RăspundețiȘtergere
  9. Tensiunea dintre voi oricum cred ca se simte..

    RăspundețiȘtergere
  10. E tare greu sa stai langa cineva care nu te intelege si care nu te vrea..si nici tu pe el...

    RăspundețiȘtergere
  11. Copilul este cel mai important ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. E aiurea sa fii undeva, dorindu'ti sa fii oriunde altundeva.. si ca in orice situatie, nu merita st sacrifici pt copii pt k tot ei au cel mai mult de suferit:) o spun din propia'mi experienta..

    RăspundețiȘtergere
  13. te inteleg insa trebuie sa faci unele sacrificii de dragul copilului care nu are nici o vina pentru ceea ce se intampla

    RăspundețiȘtergere
  14. Numai cei ce au copiii si ii pun pe ei mai presus de orice te pot intelege!:)

    RăspundețiȘtergere