Intre Ingeri

Unele dintre versurile mele preferate:

Totuşi, iubirea de Adrian Paunescu

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Stefan Hrusca (versuri Adrian Paunescu) - Ruga pentru parinti

Asculta mai multe audio folk

Alte versuri, mai putin cunoscute, dar foarte frumoase:

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi de Adrian Paunescu

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

………………………………………………

………………………………………………

te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

 

---

 

Azi am ras si… am tot ras. N-am vrut sa ma gandesc…

Cand bunicuta mea a murit  am simtit ca am pierdut ceva imens, ceva ce nu voi mai putea avea avea/gasi niciodata. Si nu simteam ca doar eu am pierdut ceva, ci toata lumea, toata Viata. Cei ce n-au putut-o cunoaste pierdusera posibilitatea de a o face. Nu doar am simtit – am stiut asta. Voi sti mereu asta. Lumea a devenit in acea zi mai saraca si va fi mereu mai saraca. Indiferent cine o stie si cine nu, cine intelege de ce si cine nici n-ar avea cum, este adevarat. Da, stiu, asta zic toti cand moare un om important, dar, Doamne Fereste, sa simti asta!…

Atunci… asta am simtit. La fel, cand a murit Papa Ioan Paul al II-lea. Azi, din nou, am simtit asta. Bine, in nici un fel nu se apropie, nu se poate compara ce-am simtit, din punctul asta de vedere, cand a murit bunica mea cu ce am simtit vis-a-vis de ceilalti, dar… trece cumva, parca, prin acelasi loc.

Am avut astazi iar senzatia de deja-vu auzind povestile despre cum a luptat domnul Paunescu sa traiasca, pentru ca iubea viata, pentru ca mai avea, probabil, multe de facut, de spus, multe de trait.

Si, iarasi, cand l-am auzit, intr-o emisiune, povestind despre cum a fost internat… Cred ca el credea ca o sa se faca bine, spera atat de mult…

Bunicuta mea a fost internata de mai multe ori, de-a lungul anilor, si nu doar o data doctorii ne-au spus ca n-o sa mai traiasca. Nici o data nu am luat in serios chemarea de a merge si a o vedea la spital – am mers o singura data, iar atunci am vrut sa merg, cu disperare, din prima clipa. Si, de fiecare data, cand se facea bine, ne povestea apoi, in stilul ei minunat, cum a ajuns la spital, cum s-a simtit acolo, ce-a vazut, ce-a auzit acolo, ce gandea, ce simtea… Cand am vizitat-o ultima data, vroiam sa cred ca voi mai auzi astfel de povesti si despre “patzania” asta a ei. Dupa ce a murit, nu ma puteam opri… parca s-o aud cam cum ma gandeam ca ar fi povestit vizita noastra, spitalul, oamenii…

Am lasat durerea mea sa ii rapeasca ceea ce merita sa aiba atunci. Las durerea mea sa mi-o ia, zi de zi, mai mult, s-o duca mai departe, din ce in ce mai departe pentru ca mi-e mai usor sa nu ma gandesc. Si, daca , cumva, ma gandesc, sa nu simt.

Daca suntem vinovati de ceva, este ca uitam!… Prea multe, prea repede… Ne e mai usor!?…

Daca suntem vinovati de ceva, este ca uitam!… Prea multe, prea repede…