Acum mult timp, pe vremea cand telefoanele mobile de-abia aparusera, am auzit-citit ca numai majordomii sunt disponibili 24/7 (desi... ma indoiesc ca ei erau solicitati, frecvent, la orice ore si in orice momente). Cumva... aceasta constientizare a ajuns sa imi defineasca, de atunci, relatia pe care o am cu telefonul mobil.
Telefoanele mobile fac posibil ca noi sa putem fi apelati oricand si acest aspect nu este chiar ok, mereu.
Oamenii din jurul meu, in general, stiu 3 reguli legate de a ma suna:
1. Daca nu pot sa vorbesc liber atunci, raspund si intreb despre ce este vorba si revin, mai tarziu, cu un telefon.
2. Daca nu pot sa raspund, dar aud-vad ca ma suna cineva, resping apelul si revin mai tarziu.
3. Daca resping apelul si este o urgenta... persoana respectiva ori mai suna, inca o data, ori trimite un SMS, in functie de importanta problemei.
In viata mea sunt doua persoane care nu inteleg aceste lucruri simple: mama si alcoolicul cartierului - si ambii au tendinta de a nu raspunde - orice-ar fi si orice ai incerca si oricat ai insista, fara ca, macar, sa respinga apelul - atunci cand ii suni pentru ceva urgent si/sau important (da, si alcoolicul cartierului se pricepe la diverse lucruri si poate ajuta cu anumite probleme!).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu